onorariul de succes - bun comun sau propriu

Da, ok, de acord.
Insa nu consider ca e bun comun onorariul incasat.
Cum nici salariul sotului meu nu e al meu, chiar incasat, nici onorariile mele nu sunt ale sale.
Din pacate, nu am carte de Filipescu... sper sa-mi aminetsc sa caut vreuna... E Andrei sau e celalalt, tatal parca?
Sunt curioasa de ce Familiei instituie obligatia intretinerii intre soti daca veniturile lor banesti sunt comune. Astfel, daca sotul meu ar fi somer, eu tre' sa-i asigur o intretinere (in natura, in bani, nu conteaza). Dar daca el are cat am si eu din veniturile mele - bunuri comune, pentru ca onorariile mele sunt si ale lui in egala masura... atunci ce rost mai are prevederea legala? :-/

Mai mult, de ce se mai iau in calcul, la partaj, pentru stabilirea cotelor, veniturile fiecarui sot in parte? Ele nu conteaza, daca eu am venit din onorarii 2 lei si sotul 500, irelevant. Ele fiind comune, imi apartin si mie ca si lui, in egala masura, astfel ca cine a adus mai mult nu e relevant.
Poate chiar pot lua masina lui de la serviciu cand vrea muschiul meu, e un drept similar cu cel salarial... izvorat din acelasi raport de drept...
Daca bunurile afectate desfasurarii meseriei sunt proprii, bunurile rezulatet din asta nu sunt? Adica ce iei din casa ca sa-ti cumperi fax, xerox si alte alea e bunul tau, ce aduci e bunul nostru... :O

Atunci munca pe care o poate depunde unul dintre soti e... un bun comun? Ok, e trasa de par, da' cam asa ar veni... ca sunt venituri obtinute in urma muncii individuale, nu e un drept propriu? Eu ma pot duce oricand la sot la munca sa incasez salariul si sa semnez pentru asta? La fel si el, poate da chitante clientilor mei?
De ce se pune ca o contributie proprie munca unui sot in gospodarie? Adica eu aduc venituri care sunt comune, da' sotul care spala rufe are un merit propriu...

Imi pare rau dar, oricum o iau, nu-mi da aceeasi concluzie ca voua... Nimeni si nimic nu ma impiedica sa fac o intelegere cu sotul meu in privinta veniturilor: fiecare contribuie cu o suma la cheltuielile si viata comuna si ce execede sumei stabilite de comun acord e propriu. Si se pot cumpara bunuri proprii, adica imi pot lua o barca sau o masina de rest... el un teren de fotbal, treaba lui...
Nu pot spune cat se poate pune pe hartie din asta, insa in conditiile in care acum vreo 2 ani auzeam de case de avocatura care incheiau acorduri prenuptiale in conditiile lipsei de reglementare in Romania, inseamna ca se foloseau de anumite viduri legislative, ca interpretau legislatia actuala; si astfel de acorduri se bazeaza pe calificarea bunurilor viitoare comune ale sotilor...
Nu sunt de acord cu ele, dar daca se pot face, inseamna ca e cu ce! Adica sunt bunuri proprii!!!

Bravo Liliana! =D> Toata stima!

PS: eu sunt de acord cu tine in caz ca n-a fost evident deja ;)

Liliana, tu nici macar nu ai inteles ca onorariul este un bun. A vrut si Dsa av. Romascanu sa te lamureasca in privinta definitei bunului.
Regula este ca toate drepturile sotilor dobandite e soti in timpul casatoriei sunt buuri comune, dela care legea face exceptii.
S-a pus doar in discutie daca onorarul poate fi considerat premiu, ceea ce am argumentat ca este absurd si impropriu.
In ce baza legala faci u distinctia intre bun si venit :O?


Poate ma poti ajuta tu cu un text de lege in clasificarea asta geniala:))

Alexandru Radu Popescu a scris:

Liliana, tu nici macar nu ai inteles ca onorariul este un bun.

Nici tu n-ai inteles de fapt esenta celor sustinute de ea. Ideea nu era daca e venit sau bun (e bun, si si Liliana a zis asa dar ca nu e bun comun ;) ) ci daca e propriu sau nu. Iar argumentele ei sunt suficiente in opinia mea si sunt de acord. Prevederile legale trebuie interpretate in asa fel incat sa se aplice, asa incat dispozitiile ref intretinere inlatura posibilitatea ca salariul / onorariul sa fie comun.

Da, eu nu am vazut onorariul ca o bancnota de hartie... ci ca o suma abstracta...
Si din am spus ok pentru ca ok, e bun, asa e, nu ma gandisem la o calificare atat de generica... Mi se pare mult mai important ca e venit al sotului obtinut din munca. La fel ca masina de serviciu care e un drept al unuia dintre soti si-l vad ca un drept si nu ca un bun.

Ai auzit tu vreodata in instanta sa spuna un sot: da' suntem despartiti in fapt de 2 ani, ea a avut salariu mare si nu mi-a dat nimic din el, sa-mi dea!!! Ca e bun comun si am dreptul... Iar instanta sa dea o hotarare prin care sa-l oblige pe sotul in cauza sa retrocedeze o parte din veniturile obtinute din munca celuilalt, fie ele onorarii sau salarii?

Eu nu vad relevanta faptului ca banii, sumele sunt bunuri... Si nici nu sunt in toate cazurile, dar ok si-asa... Daca depun la o banca onorariile incasate inseamna ca ele sunt drepturi de creanta si nu bunuri si se schimba totul?
Ma rog, e destul de finuta chestiunea si nu mai continuu, de-aia am si spus ok si nu am comentat...