motiv divort

gi_jane2 a scris:

puteti gasi si alte solutii, nu numai divortul. va puteti muta cu chirie in apropiere de mama de ex

Data post: Joi, 23 Decembrie 2010, 19:28
Cand zanganesc armele, muzele tac. (Cicero - Pro Milone)



Dna.Madalina,incercati sa aveti o discutie in trei,atunci cind sunteti toti,intr-o stare sufleteasca buna,linistita.
CRACIUNUL este o zi speciala pentru noi toti.
Rugati mama si sotul sa incerce sa va inteleaga si pe dvs.,ca doriti sa va pastrati familia. Familia dvs. sunt -COPILUL si SOTUL..Sa nu intelegeti ca mama este eliminata din fam.,dar este pe alt plan.
EI trebuie sa inteleaga, ca bebelusul are nevoie de ambii parinti.
Sa incerce pe cit posibil sa se suporte in liniste,daca nu pot mai mult.
Copilul este prioritar...asta trebuie sa inteleaga ei.


Este foarte greu de impartit intre daropgstea de fiica si cea de mama sau de sotie.
Eu cred ca nu trebuie sa le impartiti,ci cu intelegere reciproca,fiecare trebuie sa isi aiba locul pe care il merita in sufletul dvs.
Eu va pun o intrebare la care va rog sa reflectati:

Dvs ati crescut fara ambii parinti ?

Consider ca un copil nu este vinovat sa fie despartiti de ambii parinti din cauza unor neinte;egeri intre oameni maturi
Daca sunteti parinti responsabili,astfel cum v-au aratat si distinsii colegi de forum,veti gasi,cu rabdare si intelegere reciproca,un mod de a trai,in binele copilului.
Realizati ca acesta in momentul in care luati o astfel de hotarare este cel care va suferi.
Merita sacrificat acest copil ?

Cred ca acuma in aceste momente de sarbatoare,veti gasi maturitatea,intelelegerea si" resursele interne" necesare pentru a lua cea mai corecta hotarare in favoarea copilului dvs.
Pe de alta parte,nu doresc sa cred ca mama dvs,ca parinte ar dori sa luati aceasta hotarare in detrimentul minorului

Sa va dea Dumnnezeu ganduri bune !
Un Craciun Fericit luminat de dorinta impacarii !

Da. Eu am crescut fara tata.Mama uneori ma incurajaza sa divortez alteori imi spune sa ma mut cu sotul.Ei doi in aceeasi casa nu mai pot locui, asta e clar.De discutat nu mai are sens.Au avut loc n discutii fara nici un rezultat.Problema e ca nu cred ca mama se va descurca singura.Este si bolnava si intr-o situatie financiara proasta.Are nevoie de mine.Cum as putea sa o parasesc?

Eu va admir dargostea si devotamentul de fiica.
Intrebarile care se pun si cred eu ca trebuie sa vi le puneti si dvs, cu responsabilitatea de mama,de aceasta data sunt:


1.A fost bine cu un singur parinte in loc de amandoi ?
2.Nu ati resimtit niciodata lipsa tatalui ?
3.Care este vina copilului dvs,care are o viata de trait de acum inainte ?

Nu doresc sa va acuz de ceva pentru ca nu am dreptul,dar imi pun si pun o simpla intrebare,poate doar retorica:

Sa fi uitat ca sunteti ,la randul dvs, mama ?

Din nefericire,toti suntem trecatori pe aceasta lume,inclusiv mama dvs,careia ii doresc sanatate,dar copilul dvs, mai ales,dar si familia dvs ,vor trai in continuare si are nevoie,in primul rand de unitate.

Daca nu, inseamna ca mama dvs,in primul rand,fiind mai matura si trecuta prin viata,o femeie care a crescut copil/copii,fara sot,ar trebui ,la randul sau ,ar trebui sa isi aminteasca cum i-a fost d-sale singura si cred eu ca indiferent de starea sa de sanatate nu poate fi atata de egoista,chiar daca boala transforma de multe ori oamenii deosebiti

In viata,candva,va veni "o clipa a socotelilor",iar cel care le va face- si va va judeca,va fi propriul dvs copil.
Nu cred ca in primul rand mama dvs si apoi dvs,in viitor,veti dori sa fiti judecate,chiar si postum.

Este posibil sa nu intelegeti , sa nu vreti sa intelegeti sau fiti "impinsa" sa nu intelegeti adevarul de viata prin care treceti,de fapt,viata reala si nu stiu daca o data candva,aceasta situatie nu se poate repeta.
Spunea cineva mai destept decat noi si este bine sa nu uitati aceasta ,ca:

"Viata este ironica !"


N.B.
Mi-aduc aminte ca propria mama pentru ca avea,la randul ei o mama de ingrijit,de nenumarate ori m-a lasat singur in casa, la geam,asteptand-o sa revina acasa,la numai 3/4 ani si cineva de sus,i-a dat si mi-a dat norocul sa nu se intample nimic cu mine,dar i-a dat mai departe norocul ei si mamei ei ,sa aiba grija de aceasta.
Aceasta ma face ca dupa multi ani sa imi aduc aminte cu placere si sa judec ca mama mea a fost omul de langa mine devotat si oricand gata sa ma sprijine,ceea ce nu impiedicat-o niciodata sa fie o sotie buna si o fiica buna.
Copilul dvs ar trebui sa aiba peste ani,aceleasi amintiri ,pe care sa le arate tot cu atat respect celor din jur.

Daca toate acestea nu va vor misca si nu veti lua o hotarare corecta si in folosul tuturor,cred eu ca ar fi corect din partea dvs sa nu va intrebati,de ce viata va va rezerva multe probleme.

Nu amestectati lucrurile pentru ca este in inima fiecaruia dintre noi,loc de dragoste pentru toti cei din jurul nostru

Eu va admir dargostea si devotamentul de fiica.
Intrebarile care se pun si cred eu ca trebuie sa vi le puneti si dvs, cu responsabilitatea de mama,de aceasta data sunt:


1.A fost bine cu un singur parinte in loc de amandoi ?
2.Nu ati resimtit niciodata lipsa tatalui ?
3.Care este vina copilului dvs,care are o viata de trait de acum inainte ?

Dna.Madalina,dnul.R.Gabi,v-a dat trei motive de gindire,pentru alegere ce urmeaza sa o faceti.
Stiu ca ati ajuns la momentul critic,dar nu uitati ca Secunda hotaririi,va va schimba radical viata. Sper ca nu va iubiti mai mult mama,decit copilul.

Efectele divortului asupra copiilor

In afara de tristetea si golul pe care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite – separarea sau divortul pot avea un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Un fapt incurajator este ca, la nevoie, poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces. In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod.

Este universal cunoscut faptul ca in fata divortului copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale celor doi parteneri care se despart. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare.

Dna.Madalina,nu va judeca nimeni,nu avem acest drept,sunteti singura care cunoasteti si traiti momentele neplacute din casa.

Hotarirea va apartine.