custodie comuna

Aici nu este vorba de vinovatie sau lipsa ei. Eu cred ca aici este vorba de educatie si lipsa ei.
As putea spune ca este bine ca in final ceva il responabilizeza pe parintele care pierde custodia copilului, fie ca acesta este un divort, dar eu nu gandesc asa........
Simplul motiv ca nu barbatul da viata unui copil il face pe acesta sa se gandesca la consecinte abia dupa ce apar.
Nu generalizez, nu consider ca toti barbatii sunt iresponsabili si nu consider ca trebuiesc tinuti departe de copii.

trope_doi a scris:

Instantele americane dau – din oficiu - aceasta solutie numai in cazuri exceptionale!

Iata statele din SUA care favorizeaza incredintarea comuna indiferent daca parintii au convenit sau nu asupra ei: Florida, Idaho, Iowa, Kansas, Louisiana, Minnesota, Missouri, Montana, New Hampshire, New Mexico si Texas, plus Districtul Columbia.
Data post: Duminica, 4 Ianuarie 2009, 22:20
Subiect: RE: custodie comuna
adelaida_07 a scris:

Simplul motiv ca nu barbatul da viata unui copil il face pe acesta sa se gandesca la consecinte abia dupa ce apar.
Nu generalizez, nu consider ca toti barbatii sunt iresponsabili si nu consider ca trebuiesc tinuti departe de copii.

Prima fraza e, totusi, o generalizare...

...Altfel, fireste ca nici un judecator din lumea asta nu decide incredintarea comuna "in orb". Nimeni n-ar sustine, cred, o astfel de aplicare a principiului incredintarii comune. In orice caz, eu unul n-o fac.

Tot ce sustin e ca dreptul unui copil de a fi crescut si educat de un parinte nu trebuie limitat arbitrar (luind ca motiv divortul parintilor, de exemplu) si ca o astfel de limitare trebuie operata numai daca ea e absolut necesara.

avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:

Cat priveste educatia am aratat ca mai toti infractorii minori sunt crescuti de mame fara tati.


Domnule Lascoschi, ceea ce sustineti pare sa sugereze ca un copil crescut de mama are mari sanse sa ajunga infractor, asadar ca mamele singure esueaza, in general, in cresterea si aducarea propriilor copii. Ideea e cel putin discutabila. Mamele sunt la fel de indispensabile ca si tatii in cresterea si educarea copiilor. In raport cu copiii mamele si tatii au roluri specifice si unice, care nu pot fi preluate de altcineva.
___________________

Domnule Sorincu, eu am observat acest lucru.Nu am avut niciun caz in care un copil incredintat tatalui sa aiba probleme cu legea penala.
Faptul ca un tata s-ar implica in mod activ in cresterea si educarea copilului ar fi un fapt pozitiv, insa, mamele care se opun vehement la exercitarea acestui drept de catre tata gresesc.Tatii pot avea un rol pozitiv din punct de vedere educational sub acest aspect.Poate ca si o anumita teama fata de tata ar putea avea un efect benefic, asa cum a sugerat Adelaida-07.;)
In SUA cum se prezinta situatia sub acest aspect ? Americanii fac studii criminologice si trebuie sa aiba niste statistici.

avocat Claudiu Lascoschi

:ban: Pentru sustinerile discriminatorii si neargumentate din acest subiect sunteti avertizat. Va rog sa renuntati la orice tip de discriminare. Multumesc.

Domnule Lascoschi, va citez din Wikipedia, intrarea "Juvenile delinquency":

"Family factors which may have an influence on offending include; the level of parental supervision, the way parents discipline a child, parental conflict or separation, criminal parents or siblings, parental abuse or neglect, and the quality of the parent-child relationship (Graham & Bowling: 1995 p.33) Children brought up by lone parents are more likely to start offending than those who live with two natural parents, however once the attachment a child feels towards their parent(s) and the level of parental supervision are taken into account, children in single parent families are no more likely to offend then others. (sublinierea mea - SC) (Graham & Bowling: 1995 p.35) Conflict between a child's parents is also much more closely linked to offending than being raised by a lone parent. (Walklate: 2003 p. 106) If a child has low parental supervision they are much more likely to offend. (Graham & Bowling: 1995) Many studies have found a strong correlation between a lack of supervision and offending, and it appears to be the most important family influence on offending. (Farrington: 2002 p.610) (Graham & Bowling: 1995 p.38) When parents commonly do not know where their children are, what their activities are, or who their friends are, children are more likely to truant from school and have delinquent friends, each of which are linked to offending. (Graham & Bowling: 1995 p.45,46) A lack of supervision is connected to poor relationships between children and parents, as children who are often in conflict with their parents may be less willing to discuss their activities with them. (Graham & Bowling: 1995 p.37) Children with a weak attachment to their parents are more likely to offend. (Graham & Bowling: 1995 p.37)"

Pe de alta parte, dumneavoastra pareti sa sustineti ca delicventa juvenila e cauzata cumva de mame, in familiile monoparentale. Teza, repet, e cel putin discutabila.

Va aduc aminte ca, timp de sute de ani, in conformitate cu dreptului roman, copiii erau incredintati (aproape) automat tatilor, la fel cum de-a lungul secolului XX ei au fost incredintati (aproape) automat mamelor. Sunt convins ca in perioada in care tatii primeau automat custodia copilului riscul ca respectivul copil sa devina delicvent era la fel de mare ca si astazi. Nu sexul parintelui conteaza, ci caracterul monoparental al familiei.

Conform studiilor, in cazul copiilor crescuti de un singur parinte exista un risc crescut ca ei sa devina delicventi. Repet: exista un risc crescut. Asta nu inseamna ca respectivii copii vor si deveni delicventi - calitatea relatiei dintre copil si parinte si calitatea "monitorizarii" copilului de catre parinte fiind foarte importante in diminuarea sau chiar anularea acestui risc (la fel ca si in cazul in care copilul este crescut de ambii sai parinti).

As vrea sa consider "constatarea" dlui avocat Lascoschi o scapare nefericita si nedorita. In plus, despre o statistica personala si bazata pe copiii incredintati tatalui, (aceste cazuri sunt foarte putine), ce se poate spune?
In Europa, unele state prevad incredintarea comuna a copilului, de exemplu Franta, unde exista foarte multe cazuri. Se acorda prin lege, chiar daca parintii nu se inteleg in prealabil si isi doresc ambii incredintarea copilului. Se fac anchete sociale, cu psihologi, pe durate lungi, dorinta si varsta copilului sunt foarte importante, la fel adresele parintilor fata de scoala,etc.
Dupa incheierea procesului, evolutia copilului este urmarita periodic, iar neintelegerile parintilor se incearca a fi rezolvate prin intermediul unui mediator numit de judecator, exista intalniri stabilite cu acestia in care solutiile gasite impreuna se consemneaza si au valoare juridica intr-un eventual viitor proces.