custodie comuna

De principiu, nu exista nicio corespondenta.
Daca va referiti la existenta unei hotarari judecatoresti americane este altceva.

Daca va referiti la legea din Romania nu exista reglementata institutia juridica a custodiei comune.
Insa nimic nu ar impiedica existenta unei intelegeri a partilor ratificata de instanta de genul custodiei comune.Toata treaba este ca partile nu se inteleg.

Marea problema in Romania este cea cu practica judiciara.
Nimic nu ar impiedica instantele sa dea programe cat mai egale intre mama si tata doar ca nu se vrea asa ceva.

avocat Claudiu Lascoschi

Buna seara, ma bag in discutie cam tarziu dar trebuie sa recunoastem discriminarea barbatilor fata de femei in privinta custodiei copiilpr.Practic cel care primeste custodia (de regula mama) stie ca are toate parghiile in mana sa faca ce doreste cu copilul si daca cat mai era casatorita trebuia sa tina seama si de tata dupa incredintare este stapana atat pe soarta copilului cat si pe a fostului sos.Daca vrea il lasa sa vada copilul (de parca copilul ar fi tablou nu fiinta umana ce isi iubeste atat mama cat si tatal),daca nu vrea faci carcei la usa ei si astepti sa strangi probe. Parerea mea ca un copil nu are nevoie doar sa-si vada parintii ci si sa le simta iubirea,sa aibe timp sa comunice cu ambii parinti.Dupa legea romana parintele caruia nu-i este incredintat minorul are numai obligatia de a plati pensie alimentara in rest este este pedepsit ca si cum ar fi decazut din drepturile parintesti. Nu exista nici o modalitate de a obliga partea "castigatoare" de a respecta dreptul de implicare a celuilalt parinte in educarea copilului.Din pacate foarte multe mame stiu acest lucru si fac din propriul copil o marfa. Despre unii judecatori ce sa mai spun...Eu am cunoscut o situatie in care o doamna judecatoare...divortata si bineinteles castigatoare de custodie pleca in vacanta cu copilul si-l obliga pe copil sa vorbesca zilnic nu ,nu cu tatal ci cu domnul amant.Am vazut copilul cum se ascundea de mama sa nu-l vada si am vazut lacrimile din ochii acelui copil cand aproape cersea sa vorbeasca cu tatal la telefon.Nu mai comentez tristetea copilasului in diminetile cand doamna judecatoare dormea cu amantul si copilul in aceasi camera si bineinteles in acelasi pat. Probalil isi stia foarte bine drepturile . Nu stie insa nimic despre dreptul propriului copil la avea o copilarie decenta.

De aici se trag cele mai multe probleme ...
Si judecatoarele sunt mame...
Si nu au cum sa fie chiar impartiale...

Si cu copiii nostrii cum ramane ?Eu am divortat de nevasta nu de copil.
Din pacate eu stiu ce inseamna sa traiesti fara tata (parintele meu a murit cand eu aveam 4 ani) si desi am avut o copilarie deosebita (mai ales pentru acele vremuri ) si mama nu m-a purtat din barbat in barbat desi avea 23 de ani cand a ramas singura tatal mi-a lipsit intodeauna si intreg sufleteste nu voi fii niciodata. Sper sa gasesc calea ca fiul meu sa nu simta niciodata asa ceva.
Imi cer scuze . Stiu ca aici se discuta probleme legae si nu sufletesti dar fara suflet si cultura cum sa iesim oameni intregi ?

Eu cred ca sistemul a invins tatii.
Copilul meu are psihicul si sufletul distrus.
Asta datorita sistemului dar si faptului ca intreaga societate accepta situatia.
Inclusiv domnii avocati.
Cand vad pe aici mesaje de genul "copilul este mic si are noevie de afectinea mamei" , "instantele incredinteaza copii mamei la varsta asta " , imi vine sa ii chem pe toti cei care scriu din "auzite" si din "carti" sa suporte si ei lacrimile copilului meu cum o fac eu. Apoi sa dea sfaturi de care doresc dansii.
DA e o mare greseala sa fii tata in Romania. O greseala pe care o plateste scump copilul .