Va rog un sfat

Multumesc mult=D>

Si eu va multumesc frumos ca mi-ati raspuns la nelamurirea din inceputul mesajului meu. E bine sa iei, dar sa si dai.
Si asa cum dv. urmareati niste clarificari pe acest forum, asta urmaream si eu: ma intereseaza cum isi formeaza relatiile cu avocatul un client sau altul. Cum justifica avocatii, colegii mei, anumite eforturi...
Si alte amanunte legate din relatia avocat-client...
Asa incat, ma bucur ca v-am putut ajuta, dar dv. nu m-ati ajutat deloc pe mine...
:((

Spunea cineva ,intr-un alt topic, ca ar impusca pe cel care nu permite celuilalt parinte sa -si viziteze copilul. Ca si in cazul mamei respective, tatal copiilor mei nu a cerut dreptul la vizita, nu-l intereseaza absolut deloc copiii, pleaca in concedii numai cu amanta , pe ei ii vede numai cand vine sa mai fure cate ceva din casa( si atunci le baga in cap tot felul de prostii despre mine, in loc sa le spuna ca ii e dor de ei sau ca-i iubeste). Asa s-a intamplat si cu o seara inainte sa plecam in concediu, a venit cu doua sacose sa ia niste lucruri pe care pretinde ca le-a cumparat el. I-am spus frumos ca acele lucruri apartin si copiilor, sunt bunuri comune si nu poate lua nimic fara martor, pana la partaj. Nu a vrut sa inteleaga, a inceput sa umple o sacosa iar eu i-am spus ca o sa-i triez lucrurile cand vin din concediu si i le dau. A innebunit si a inceput sa ma agreseze, copiii au sarit in ajutorul meu, i-a bruscat si pe ei, mai ales pe cel mic, urla ca n-o sa mai auda de el niciodata daca nu-l lasa sa-si ia cd-urile.Cel mic plangea si-l ruga sa ma lase in pace, cel mare ii tinea mana ca sa nu mai dea in mine. Intr-un final a plecat timp in care i-am triat cd-urile si i le-am trimis. El le-a spus copiilor ca o sa le ia tot din casa ( calculatorul facut cadou baiatului cel mare , televizor, frigider etc). Din partea mea poate sa le ia, daca stiu ca asa scapam de el si de nebunia lui dar avocata m-a sfatuit sa nu-l las sa ia nimic pana la partaj pt ca si copiii au dreptul la bunuri.
Dupa acest scandal am scos certificat medico-legal( daca prima data l-am iertat pt ca nu eram inca divortati, acum hotararea este definitiva si irevocabila si nu mai are niciun drept asupra mea , deci voi lupta cat voi putea cu el , chiar daca are multe relatii si acum legea o face banul.....exista totusi un Dumnezeu).
Va intreb acum, cum sa permit unei asemenea fapturi sa se apropie de copii cand mai presus de copiii lui sunt niste amarate de cd-uri? Nu i-a cerut niciodata, baiatul cel mare are 14 ani si l-a rugat de nenumarate ori sa vina sa stea si cu ei macar cateva ore in weekend dar le spune mereu ca nu are chef, ca nu are timp, pleaca la mare cu d-na lui si pe ei o sa-i ia cand o sa poata. Pai copiii trebuie sa astepte sa-si faca d-na mila de ei sau tatal lor ar trebui sa ii roage sa stea si cu el? Mi se pare absurd si inuman ca un copil sa fie la mila unei straine si sa-si poata vedea tatal numai cand acesta are chef. Si eu am o relatie dar acest barbat nu m-a conditionat niciodata , am luat copiii in concediu, a contribuit cu 90% la cheltuieli si s-a purtat cu copiii mei mai frumos decat a facut-o tatal lor vreodata.
Acum nici copiii nu vor sa stea cu tatal lor, o vor face numai daca acesta va cere in instanta dreptul la vizita( ceea ce sunt convinsa ca nu o va face, nu si-i doreste in viata pe care o are acum, ii este bine fara obligatii dar nici pe noi nu ne lasa sa ne vedem de viata noastra, mai ales pe mine).
Iertati-mi vaicareala dar sunt atat de furioasa pe asemenea specimene de tati !
Cu respect, sunshine

Doamna, nu cunosc situatia, dar sa te intorci in locuinta comuna si nici cateva CDuri sa nu-ti poti lua, asta poate naste multe frustrari! Orgolii ranite etc. e ceea ce doriti sa evitati in relatia cu orice om.
Mai ales cand sunt copii la mijloc!
Daca nu va deranjeaza frigiderul etc. , atunci de ce va deranja sa ia cateva chestiunim, cum ar fi CDuri? Caci e stresant ca sa decida cu privire la ce bunuri sunt ale mele si ce bunuri ale lui numai acel partener care a ramas in casa, doar pentru ca el locuieste cu bunurile in continuare!
Chiar nu va puteti intelege pe chestiuni asa minore?
E drept ca am avut de impartit, ca avocat, si capace de borcane dar si lenjerie intima... nu vreti sa ajungeti aici, nu?

Nu stiu exact ce v-a spus avocata, cred ca ar trebui sa clarificati cu ea, dar copiii nu au niciun drept la bunurile dv. comune... doar dupa moartea parintilor copiii au dreptul la bunurile acestora!

Ci referire la tatal care sa-si viziteze copiii, poate un psiholog v-ar spune cam cat de nociv sau benefic ar fi o relatie a copiilor dv. cu tatal lor... nu cunosc nici amanunte si nici nu sunt in domeniu.
Dar... de la regula ca tatal trebuie sa-si vada copiii sunt si exceptii. Ca de la orice regula.

Am dat exemplul CD-urilor tocmai ca sa vedeti pt ce si-a agresat copiii, i-a facut sa tremure de frica si sa nu mai sa vorbeasca cu el, nu ca motiv sa nu-l las sa-si vada copiii. Ati inteles tocmai invers. Eu i-am dat toate lucrurile personale, dar am considerat ca au si copiii dreptul la o amintire de la tatal lor( pt ca acesta nu vrea sa auda de partaj).Ce ar trebui sa fac? Sa-l las sa ia tot si copiii sa doarma pe jos?Nu am decis eu ce bunuri sa ia , el ia doar ce ii convine, chiar daca nu-i apartin. E dreptul copiilor, sunt ai lui si trebuie sa accepte asta(chiar daca nu-i vrea).Cum e posibil sa isi doreasca atat de mult niste CD-uri dar nu sa-si petreaca o ora cu fiii lui?In lipsa mea a venit si a luat f multe bunuri , chiar lucruri de ale mele personale, cadouri primite de mine de la el si de la parintii mei. Nu am comentat, tocmai ca sa nu-i dau motive sa inceapa scandalul. Ce vroiam eu sa arat este cat de putin valoreaza pt el copiii lui si cat de usor renunta la ei.
Copiii au fost consultati de psiholog, cel mic inca de la varsta de 7 ani(acum are 10), cel mare chiar inainte sa deschid divortul.
Repet, nu am vrut decat sa se inteleaga ca exista si astfel de specimene de "tati" care isi sunt si Alfa si Omega. Asta nu inseamna ca niciun tata nu merita si nu are dreptul sa aiba relatii cat mai stranse cu copiii lor. Cei care stiu sa lupte pt copiii lor sunt demni de tot respectul ( si credeti-ma ca am vazut destui).
Cu respect