Caz din presa Succesiune Adrian Pintea

Avlil a scris:

Daca imi dai vreo lege care sa faca diferenta asa cum ai spus tu, poate revin asupra celor aratate. INsa ma indoiesc.

legea este "rationamentul logic" - chiar si constitutia se face mica inaintea lui si este valabil nu numai in toate sistemele de drept ci in toate domeniile cunoasterii - Nu aduci acasa si nu cheltuiesti venitul brut (ca ajungi falit) ci ceea ce ramane din venitul brut dupa ce ai platit datoriile legate de obtinerea acestuia indiferent ca e vorba de salarii sau onorarii.
Onorariu avocatial = suma pe care o plateste o persoana numita client catre avocatul sau in schimbul informatiilor si serviciilor pe care acesta din urma le ofera clientului. Incasarea onorariului naste unele obligatii care sunt personale (evidenta, contabilitate, plata impozitelor , etc.)
Venit din onorariu = (venit, etimologie din vb. "a veni") diferenta dintre sumele incasate cu titlul de onorariu si datoriile nascute cu acest prilej.
Ceea ce intra in patrimoniul comun al sotilor nu este onorariul (pentru ca ar trebui sa intre si obligatiile personale legate de incasarea acestuia, ceea ce este ab definitio absurd) ci venitul din onorarii.
Iar venitul din onorarii intra in patrimoniul comun pentru ca asa dispune imperativ art. 30 C. fam
QED

Corect, u.b.i.k.
Nu stiu de ce trebuie sa mai batem atat apa in piua pe acest topic ............sunt atatea subiecte care aşteapta un raspuns coerent şi concis.

Hai sa ma bag si eu un pic in seama...
Io cred ca inteleg ce spunea ubik si-s de acord cu el...
Adica un avocat incaseaza onorarii, da`din onorariile astea se scad toate taxele, asigurarile, chirie pentru sediu, eventual secretara, etc... iar la urma ramane un fel de venit netto.(paralela cu venitul netto al unui angajat nu-i chiar corecta, pentru ca un angajat plateste si el asigurari, si impozite, dar nu are cheltuielile directe cu biroul...pe care le are seful)
Acu`io nu stiu cum functioneaza exact, da`impozitul pe venit se plateste direct pe toate onorariile incasate? Nu se scade absolut nimic? Sau voi nu platiti chirii pentru sedii, secretare, nu platiti telefoane, cheltuieli de birou ´(copiatoare, fax, hartie, etc) nu platiti abonamente la mai stiu io ce, masina, benzina, etc... sume care cad in sarcina unui birou de avocatura...
Mie mi s-ar parea normal, ca din veniturile incasate de avocat sa se scada in primul rand cheltuielie facute, iar abia apoi sa se plateasca impozitul pe venit...

Asa aici nu-s de acord cu AVLIL...
Insa unde sunt, cel putin partial de acord e chestia cu bunuri comune si bunuri proprii...
Cred ca nu se poate argumenta direct cu un text de lege, cum ca veniturile din munca sunt proprii sau comune...
Insa am impresia ca intreaga structura a codului familiei lasa sa se inteleaga ca veniturile din munca sunt bunuri proprii.
Uite de ce:
-asa cum zicea AVLIL obligatia de intretinere e posibila doar atunci cand castigurile sunt bun propriu... pentru ca daca sunt comune, atunci oricum totul e la comun. Si nu cred ca atunci legiutorul s-a gandit la obligatie de intretinere cu ajutorul bunurilor proprii dobandite inainte de casatorie atunci cadn a formulat art 29
-daca salariul ar fi bun comun, atunci sotul ar trebui sa aibe acces peste tot la salariul sotului... Ok aici se poate argumenta cum ca salariul neincasat este un drept de creanta si din cauza aceasta nu poate fi solicitat de celalalt sot!
-cum se impaca ideea salariul unui sot-bun comun cu principiul ca drepturile sotilor asupra bunurilor comune se stabileste in functie de contributia personala a fiecarui sot? In cazul asta mai exista contributie personala? Doar toate veniturile sunt bunuri comune!
Insa exista si destule argumente contra:
-argumentul adus de romascanu... bazat pe definitia bunurilor din cartea de anul 1
-faptul ca in art 31 din codul familiei sunt enumerate limitativ bunurile proprii - per a contrario toate celelalte bunuri ar trebui sa fie comune...
Si pana la urma cum este?
Bun propriu sau comun.
Parerea mea personala tinde mai mult spre bun propriu insa nu stiu daca argumentarea este suficienta de mai sus e suficienta...

Mi se pare aiurea dezbtarea privind natura bunurilor dobandite in timpul casatoriei care sunt bunuri comune. exceptiile sunt de stricta interpretare. Chiar si la bunurile "personale", de exemplu, bijuterii care se colectioneaza in scopul tezaurizarii veniturilor familiei, sau o haina de blana foarte scumpa, sunt tot bunuri comune. Sau, de exemplu, masina destinata exercitarii profesiei, chiar daca este pe cabinet, fiind de o valoare mai mare, se considera ca este tot bun comun pentru ca se considera ca sotii au dorit sa foloseasca economiile familiei in scopul dobandirii masinii, care, in plus, se foloseste si pentru nevoile personale ale familiei.

In concluzie, veniturile obtinute din actorie sunt bunuri comune, cu atat mai mult motivat de faptul ca nu au un caracter constant. In schimb, banii obtinuti pentru un premiu de interpretare sunt proprii. Chiar si asa, in situatia data, sotul supravietuitor mosteneste aceste sume de bani, pentru ca nu suntem in cazul partajului dupa divort, ci in cazul succesiunii, cand sotul supravietuitor are vocatie succesorala la averea celuilalt sot.

avTodincaVeronica a scris:

In concluzie, veniturile obtinute din actorie sunt bunuri comune, cu atat mai mult motivat de faptul ca nu au un caracter constant. In schimb, banii obtinuti pentru un premiu de interpretare sunt proprii. Chiar si asa, in situatia data, sotul supravietuitor mosteneste aceste sume de bani, pentru ca nu suntem in cazul partajului dupa divort, ci in cazul succesiunii, cand sotul supravietuitor are vocatie succesorala la averea celuilalt sot.

Pentru stabilirea masei succesorale, instanţa trebuie să stabilească mai întâi contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune. După ce se stabileşte cota ce revine soţului defunct din bunurile proprii, numai aceasta va intra în masa succesorală alături de bunurile sale proprii. După stabilirea masei succesorale, instanţa va proceda la partajul succesoral, potrivit dispoziţiilor legale.
Cota parte a soţilor depinde nu de mărimea veniturilor lor din muncă, ci de contribuţia efectivă, reală a soţilor cu aceste venituri, munca lor ori alte mijloace, la dobândirea şi conservarea bunurilor comune. Dacă un soţ contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, cota lui în aceste bunuri se determină potrivit acestei contribuţii.
Dacă se va dovedi în instanţă că aportul foştilor soţi la dobândirea bunurilor comune a fost diferit, cotele-părţi ce revin foştilor soţi vor fi inegale. Această inegalitate poate merge până la inexistenţa oricărui drept al unuia dintre soţi, asupra bunurilor comune, dacă se dovedeşte că acesta nu a avut nici o contribuţie la dobândirea bunurilor şi la susţinerea sarcinilor căsătoriei. În măsura în care un soţ a cheltuit o parte din veniturile sale pe datorii personale sau nu a cheltuit veniturile sale pentru susţinerea cheltuielilor căsniciei, punând banii în cont de care ulterior a beneficiat o altă persoană decât soţul supravieţuitor, în mod corespunzător acest soţ nu a putut contribui la dobândirea şi conservarea bunurilor comune, astfel încât este firesc ca instanţa să ţină seama de această împrejurare la determinarea cotelor-părţi ale soţilor în bunurile comune.
De asemenea şi în cazul în care soţii s-au gospodărit separat, această împrejurare va avea importanţă pentru determinarea întinderii părţii care se cuvine fiecăruia dintre ei asupra bunurilor comune.