sotul meu a intentat divort acum o saptamana, fara acordul meu. Doresc sa se desfaca aceasta casatorie care dureaza de 2 ani. Problema este PARTAJUL. As dori sa cad la intelegere cu el insa nu doreste acest lucru. avem 2 credite pe numele meu si o masina pe numele meu. Sotul meu nu vrea sa ma despagubeasca cu nimic, adica doreste ca eu sa raman cu creditele, masina este la el. As fi dorit o tranzactie, adica sa vindem masina, sa achitam o parte din credite, aprox. jumatate din toata datoria, iar restul banilor datorati sa-i impartim la 2. Sotul meu ma ameninta ca nu imi va da nimic. Nu stiu cum sa procedez. De mentionat ca detine un imobil pe numele sau si pe care intentioneaza sa-l vanda in cel mai scurt timp pentru ca eu sa nu-l mentionez in cererea de partaj. Poate sa faca acest lucru, in situatia in care noi suntem in divort? Mentionez ca nu avem copii si nici alte bunuri cumparate in comun. Am locuit inainte de casatorie impreuna 3 ani, am impartit impreuna cheltuielile, iar el considera ca nu trebuie sa mai imi dea niciun ban dupa divort. va rog mult, sunt dezorientata, sunt cadru didactic titular, nu am salariu mare dupa cum stiti, am un copil in intretinere si sunt speriata.. Ce pot sa fac? nu imi permit sa angajez avocati, am incredere in justitie, in dreptate, insa el m-a asigurat ca am sa pierd. nu ocoliti cazul meu!!!
Doamna, spuneti in inceputul subiectului ca aveti incredere in justitie, iar in ultimul mesaj ne intrebati daca dreptatea etc. pot invinge intr-un proces... :-/
Va sfatuiesc sa nu mergeti in partaj fara avocat, caci nu aveti sanse mari sa castigati, va spun si de ce: sunteti, asa cum bine ati recunoscut si dv., intr-o stare emotionala care va va afecta ratiunea, iar cu emotiile nu se castiga un proces.
Apoi, nu aveti cunostinte de drept, ceea ce va putea duce, intr-un partaj, la pierderi in a intelege ce va cere judecatorul; iar daca nu intelegeti, nu va veti conforma si, ca urmare... efecte negative.
Nu este atat de important cine are dreptate, ci e esential cine poate proba ca are dreptate. Ceea ce este logic, pentru ca judele nu e dumnezeu sa vada tot, ci trebuie sa i se arate de catre parti.
In consecinta, dintre cauzele in care partile nu au apelat la avocat, majoritatea s-au simtit nedreptatite intr-un fel ori altul, s-au simtit neascultate de judecator... si nu au inteles ca ele nu vorbeau despre ce vorbea toata lumea si de aceea nu au fost ascultate. :(
Dv. va contraziceti pe un forum unde nu sunteti atat de emotiva si stresata pe cat veti fi in sala de judecata, asa ca aceste reactii ale dv. vor fi poate mai accentuate si nu va vor folosi. Nu va va ajuta sa va contraziceti sau sa va schimbati punctul de vedere in timpul procesului.
Nu am inteles mai nimic referitor la esenta partajului: cat la cat doriti impartirea? Care a fost contributia sotului, caci, surprinzator, colegii mei va vad indreptatita sa obtineti ceea ce doriti, fara sa cunoasca si partea de contributie a sotului. Cred ca ar trebui sa ne dati niste date: care bunuri sunt cumparate exact in timpul casatoriei, pe ce anume s-au folosit banii din imprumuturi, care e valoarea lor, care sunt veniturile actuale ale sotului (nu sume, dar raporturi cu ale dv., asa incat sa ne facem o idee) etc.
Asa ca, faceti putina ordine in ganduri; in primul rand trebuie sa stiti ca la primul termen puteti cere alt termen de judecata ca sa va angajati avocat. Nu conteaza daca va veti angaja ori ba, e dreptul dv. sa cereti; asa mai obtineti un ragaz. Asa ca linistiti-va, trageti aer in piept si dati-ne detalii coerente ca sa va putem da un sfat mai de specialitate si mai la obiect. Sunt importante toate veniturile cu care sotii au contribuit, licite ori ilicite.
Aveti mare dreptate, nu am fost prea exacta, insa sunt de buna credinta, nu vreau sa insel pe nimeni si nici nu am vreo intentie in a minti ori a acoperi ceva. Ne-am casatorit la finele anului 2006. La o luna am luat un credit, pe numele meu ( din cauza ca sotul meu nu putea primi fiind in baza de date a biroului de credit), in valoare de 130 000 000 milioane lei vechi (aprox 4 mii euro), credit de consum, cu care am achitat datoriile de dupa nunta, am plecat in concediu, sarbatori, etc. La 4 luni, adica in luna aprilie 2007, am facut un alt credit in valoare de aprox 5 mii euro, tot de consum. La cateva zile dupa ce am primit creditul am cumparat o masina matiz, in valoare de 4 mii euro, iar cu restul banilor am imbunatatit-o, am achitat asigurarea, taxe, etc. Acestea sunt bunurile comune (o masina de 4 mii euro) si datoriile, 2 credite, in valoare de aprox 9 mii euro. Acum se iveste problema: divortul, de comun acord, ca ...de..sa se termine repede (la initiativa sotului, adica el a introdus actiunea), dupa care...pauza. Adica eu am ramas cu creditele, pe care le platesc in prezent singura, domnul a luat masina si... Aceasta este problema. V-am intrebat ce pot face, cum sa procedez? Eu i-am propus o intelegere, de tip tranzactie, in fata instantei. I-am sugerat sotului sa vindem, impreuna masina, sa achitam o parte din datorii, iar restul banilor datorati bancii sa-i impartim. Cat despre salarii sunt aprox. egale, usor mai mare al lui. Nu am inteles cu ce ma contrazic?! Poate nu am stiut cum sa ma exprim, insa am urmat sfaturile dvs, celor care m-au consiliat si am angajat un avocat. Nu cred ca este rau faptul ca am ascultat mai multe pareri, idei, sfaturi, care m-au ajutat sa aleg o prima cale, aceea de a contacta un avocat. Aveti dreptate ca nu am fost prea explicita, insa nu mi se pare corect modul cum procedeaza sotul meu (a luat masina, eu platesc creditele si la intrebarea CUM PROCEDAM? CE FACEM? am primit raspunsul VEI VEDEA!)
Cu mult respect si multumiri
V-am spus exact unde v-ati contrazis... Initial ati aratat ca sunteti increzatoare in sistemul de justitie, ulterior insa aratati o atitudine care lasa sa se vada o siguranta in sensul ca dreptatea nu prea castiga aproape... Este o inconsecventa care nu va va ajuta in instanta.
Apoi, ne aratati repetat (parca) faptul ca nu va permiteti un avocat, apoi aratati ca deja aveti unul. In doar doua zile ati si angajat avocat?!
Nici eu nu cred ca este rau ca ati ascultat mai multe sfaturi si pareri, chiar e indicat intr-o situatie dificila...
Va doresc multa bafta cu avocatul ales!
Cat timp este necesar pentru a angaja un avocat? Si nu inteleg de ce cand am revenit cu precizari, pe care din vina mea nu le facusem, s-a insistat pe alte probleme, cum ca nu-mi pernmit un avocat, ca ma contrazic. Este posibil sa aveti dreptate, insa este o realitate faptul ca costurile in acest sistem sunt mari, iar eu am un salariu de profesor cu 7 ani vechime, un copil in intretinere si sunt si intr-o perioada grea din punct de vedere emotional. Un avocat, ca si un profesor, trebuie sa ajunga intai la sufletul celui care ii cere ajutorul, sa-l inteleaga si abia apoi...sa-l certe!! Am intrat luni pe forum, din disperare, am cerut ajutorul, am primit mai mult decat speram si am actionat in consecinta. Majoritatea sfaturilor erau in sensul ca primul pas pe care trebuie sa-l fac este sa angajez un avocat, in situatia in care sotul meu nu are niciun interes in a cere partaj. Am apelat la un avocat, intr-un orasel de provincie oferta nu se compara cu cea din bucuresti sau orasele mari. Cu ce am gresit? Si chiar daca m-as fi contrazis, este normal, este omenesc sa ai astfel de stari, poate ca am repetat multe lucruri, si asta este normal, din dorinta de a ma face inteleasa....
dupä doi ani petrecuti in judecätorii,tribunale,curtii de apel in Bucuresti si in vestul tärii,pot sä vä spun cä nu trebuie sä aveti incredere in justitie,ba din conträ mi s-a dovedit cä, dacä nu stii sä te lupti,ai bune sanse sä piezi cu dreptatea in minä in Romania.Am cistigat pentru cä nu mä las niciodatä,pentru cä am stiut sä sensibilizez presa,sä scriu zeci de memorii si reclamatii la organele competente din tarä si sträinätate,pentru cä nu am avut incredere oarbä in justitie si avocati ,ci mi-am luat problema in minä,documentindu-ma singura si consultind multe persoane inainte de a mä läsa pe mina unui singur avocat...este foarte greu de gäsit avocatul de incredere,dar dupä multi nervi si mii dolari pierduti,pot sä vä spun cä existä si avocati extraordinari in tarä ,pentru care nu banul vorbeste,ci care se implicä trup si suflet,depinde de dvs. sä stiti sä ii gäsiti...
in fata mea nu ati gresit cu nimic...vä inteleg foarte bine,nu are importantä cä v-ati contrazis sau nu...in asemena situatii este normal...important este sä fiti tare(pentru copilul dvs.) sä stiti sä luptati,sä nu vä läsati si nu aratati nici o umbrä de släbiciune..vremurile s-au schimbat femeile in ziua de azi,trebuie sä fie mai puternice.Nu ezitati sä scrieti memorii judecätorilor, nu ezitati sä reclamati, cind ceva nu vi se pare corect,nu ezitati sä vä concediati avocatul,cind vi se pare cä este cumpärat de partea adversä sau nu vä apärä interesele asa cum trebuie,nu tineti capul plecat...cäci in Romania la instante capul plecat,sabia il taie!!! Si fiti increzätoare,cä veti cistiga mai devreme sau mai tirziu!Dacä nu mai aveti bani pentru avocati,apärati-vä singurä (la tribunale ,curti de apel nu se poate färä cunostinte juridice),dar nu vä poate nimeni impiedica sä depuneti concluzii scrise si un geamantan de memorii,atit la instantä cit si la toate autoritätile competente de control. Nu uitati cä si färä avocat se poate cistiga in Romania,dacä dreptatea e de partea dvs.si stiti sä luptati pentru ea,cunosc multe cazuri,dar pentru asta aveti nevoie de foarte mult timp si rabdare sä vä acumulati cunostintele necesare.Cel mai important este sä fiti o femei puternicä si sä nu vä sperie nici un bärbat,sä rämineti tare pe pozitie.
avocatnet.ro explicăm legislația
lavi_marcos 
alexandraned