sotul meu a intentat divort acum o saptamana, fara acordul meu. Doresc sa se desfaca aceasta casatorie care dureaza de 2 ani. Problema este PARTAJUL. As dori sa cad la intelegere cu el insa nu doreste acest lucru. avem 2 credite pe numele meu si o masina pe numele meu. Sotul meu nu vrea sa ma despagubeasca cu nimic, adica doreste ca eu sa raman cu creditele, masina este la el. As fi dorit o tranzactie, adica sa vindem masina, sa achitam o parte din credite, aprox. jumatate din toata datoria, iar restul banilor datorati sa-i impartim la 2. Sotul meu ma ameninta ca nu imi va da nimic. Nu stiu cum sa procedez. De mentionat ca detine un imobil pe numele sau si pe care intentioneaza sa-l vanda in cel mai scurt timp pentru ca eu sa nu-l mentionez in cererea de partaj. Poate sa faca acest lucru, in situatia in care noi suntem in divort? Mentionez ca nu avem copii si nici alte bunuri cumparate in comun. Am locuit inainte de casatorie impreuna 3 ani, am impartit impreuna cheltuielile, iar el considera ca nu trebuie sa mai imi dea niciun ban dupa divort. va rog mult, sunt dezorientata, sunt cadru didactic titular, nu am salariu mare dupa cum stiti, am un copil in intretinere si sunt speriata.. Ce pot sa fac? nu imi permit sa angajez avocati, am incredere in justitie, in dreptate, insa el m-a asigurat ca am sa pierd. nu ocoliti cazul meu!!!
Asa doamnä,asa vä vreau. Vä mai scriu niste versuri (doar eu sunt cu partea sentimentala aici):
"Cind valurile vietii ,
vä vor izbi necrutätor,
fiti stinca cea mai neinfircatä,
cäci valul este trecätor!!".
Dacä eu m-am luptat ani de zile cu o ceatä de musulmani fanatici, foarte periculosi (in frunte cu fostul sot,care german fiind s-a musulmanizat din senin,spälindu-i-se creierul)trecind prin cele mai neobisnuite experiente (mandat arestare international,acuzatie räpire minor si multe altele),dacä eu am cistigat pe linie si ani de zile nu m-am läsat,atunci nici dvs. sä nu fiti impresionatä de un biet individ,care se dä mare si tare. Valabil pentru toate femeile de pe acest forum.Fiti puternice si luptati pentu voi si copiii vostri. A renunta sä nu existe in vocabularul vostru.
Oricata vointa de lupta ar avea, stimata doamna Mary, aceasta persoana care parcurge o criza emitionala daca nu va fi asistata de un avocat ar putea sa ramana cu un gust amar al justitiei.Justitia este dulce pentru unii si amara pt altii.
Cred ca doamna este prea tulburata emotional sa reziste si daca nu este sustinuta de un profesionist in drept poate claca.
Eu ii sugerez sa incerce sa caute un avocat care sa fie din localitatea ei daca sotul nu ocupa o functie publica si localitatea nu este relativ mica.
Daca dreptatea este de partea dvs., cu un avocat puteti sa va obtineti drepturile.
Totusi va recomand sa va judecati pe baza de probe si nu pe baza sufletului avocatului.In schimb, poate ca avocatul ar putea sa se judece avand in vedere sufletul dvs. intrucat si judecatorii au suflet.
Acest lucru nu inseamna insa ca nu aveti nevoie de probe.Aveti nevoie de martori, de o interogare facuta sotului de avocat in scris prin intermediul instantei si nu in ultimul rand de acte doveditoare.Cartea de munca poate avea un rol util in proces si puteti sa faceti copii xerox dupa ea.
Incercati sa adunati toate actele din care rezulta ceva concludent si le prezentati avocatului.
Nu va faceti mari griji in privinta procesului deoarece fiind femeie aveti sanse de reusita mai mari decat va asteptati.Indiferent ce zice sotul incercati sa nu va impacientati si sa anuntati avocatul.
Daca ati fost o buna sotie si mama instanta nu o sa fie chiar insensibila.In general justitia functioneaza bine, dar in justitie este nevoie de probe si fara un avocat care sa va reprezinte nu veti sti sa ajutati instanta la administrarea probelor asa cum cere legea.
Va multumesc public tuturor celor care mi-ati raspuns, intr-un fel sau altul. Raspunsurile in sine m-au ajutat mult, e bine sa asculti mai multe solutii, idei si sa iti formezi tu una. Eu asa am facut. Am scris randuri in clipe grele, de deruta, am cerut ajutor si am primit. Toate aceste lucruri plus timpul care s-a scurs m-au ajutat, im mare sa ma linistesc, am contactat un avocat care sper sa ma ajute, ...si am mai invatat un lucru: trebuie sa lupt, sa fiu lucida, sa constientizez situatia asa cum este ea. Faptul ca majoritatea celor care mi-au citit randurile m-au incurajat, tocmai acest lucru m-a ajutat. Unii au spus din propria experienta, altii au vorbit din punct de vedere profesional, fiind avocati...indiferent din ce punct de vedere au facut-o...LE MULTUMESC!! Lupta abia acum incepe, sper sa reusesc sa demonstrez ce mi-am propus. Va doresc multe impliniri si sanatate!