Art. 1 din Protocolul 1 al Convenþiei Europene a Drepturilor Omului

am ridicat o problemă simplă: din perspectiva unui cumpărător în baza legii 112, care a pierdut în justiţie calitatea de proprietar în favoarea fostului proprietar, dreptul pe care i-l recunoaşte art.11 din oug 40/1999 poate sau nu să fie considerat un bun în sensul convenţie? În ce condiţii poate o instanţă română să lipsească un cetăţean român de un drept de folosinţă imobiliară, a cărui valoare nu poate fi apreciată în prezent, fără ca statul român să plătească pentru această nedreptate??

Art. 6. - În cazul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi desfiinţate prin hotărâre judecătorească, proprietarul recunoscut de justiţie va încheia cu persoanele care au cumpărat locuinţa în baza Legii nr. 112/1995 şi care o ocupă efectiv, la cererea acestora, un contract de închiriere pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Art. 10. - (1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat să comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării.

(3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat să îi predea proprietarului locuinţa pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Art. 11. - (1) Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.

(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelorinterese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

As adaugaa ca art.11/OUG 40/lg 241/2001 nu instituie in nici un fel dreptul de folosinta ca un bun in sensul Coventiei ci, in acord cu dreptul laa locuinta si desideratul protectiei chiriasilor, restrange temporar, cu anumite conditii, intinderea dreptului de folosinta al proprietarilor care au obtinut in justitie anularea unor contracte de vanzare cumparare incheiate cu incalcarea prevederilor lg 112/1995. Nerespectarea respectivelor conditii de catre proprietarul redevenit chirias conduce la pierderea dreptului de folosinta acordat temporar de lege.

O discutie asupra modalitatilor in care chiriasul fost proprietar poate fi despagubit de Statul vanzator indeobste de rea credinta (neposesor de titlu valabil asupra lucrului vandut) ar putea fi deschisa in masura in care respectivul, ln cursul procesului ar fi chemat statul in garantie pentru situatia constatarii nevaliditatii contractului supus instantei.

In ce priveste considerarea folosintei ca un bun ar trebui atunci sa admitem ab initio ca folosinta ar avea acelasi atribute ca si proprietatea, recte atributul de inalienabilitate. Reducand la absurd ar trebui atunci sa fuzionam intelesul juridic si semantic al termenilor punand semnul egal intre folosinta si proprietate. ial pe cale de consecinta sa statuam ca cel ce foloseste este si proprietarul. Fapt care evident ne conduce intr-o fundatura plina de nonsens.

In aceste conditii ma intreb daca intrebarea initiatorului subiectului nu ar trebui reformulata.

Cum ramane insa cu persoanele care au cumparat un apartament intr-un imobil, in baza Legii 112, si in care locuiesc de 24 de ani, si pe care nu l-au cumparat in scopul de a-l vinde la "pretul pietei" ? Nu l-au inchiriat in scopul de a obtine venituri de pe urma lui, nu au facut decat sa-l locuiasca, neavand alta proprietate. Au cumparat cu buna credinta, cu respectarea tuturor prevederilor si termenelor stabilite de Legea 112 - ce fac aceste persoane, va intreb ? Ajung in strada, dar cica asa se face dreptate !

Atunci cand cumperi un imobil (a fost dintotdeauna uzuala in practica transferului oneros de proprietate) contractul de vanzare cumparare trebuie sa stipuleze conditiile in care vanzatorul a dobandit bunul destinat vanzarii eventual cu inmanarea respectivelor acte de dobvandire cumparatorului care astfel era incredintat ca achizitioneaza un bun de la un proprietar de buna credinta.

Intrebare 1 : In contractul dvs de vanzare cumparare pe legea 112 este cumva consemnata modalitatea prin care vanzatorul a dobandit imobilul ce vi-l vindea ? Va raspund tot eu : in ,od sigur NU. Vanzatorul Stat prin reprezentantul sau nu a stipulat cum dobandise imobilul. Aceasta nu v-a dat de gandit admitand ca nu cunosteati faptul ca achizitionati un imobil nationalizat printr-un decret neconstitutional la vremea emiterii sale ?

Intrtebarea 2. Cumparand cu conditia de a nu instraina imobilul timp de 10 ani nu v-a interpelat oare ? Oare ce imobil ati cumparat si ce fel de proprietar ati devenit daca dreptul de a instraina imobilul timp de 10 ani va era interzis. Nu v-a interpelat aceasta interdictie ??? care practic va limita dreptulm de proprietate. !!!

Intrebarea nr. 3 Chiar ati ignorat total ca la venirea comunistilor la putere abuzul asupra proprietatii private (antonimul proprietatii socialiste care trebuia sa dispara) prin dictatura proletariatului a fost un furt legalizat dar care incalca Constitutia din acele timpuri si conventiile internatio,nale ?

Intrebarea nr 4 : Aceeasi lege 112 stipula ca ,,fostii proprietari,, aveau dreptul sa revendice imobilele preluate de stat in perioada comunista timp de 6 luni de la aparitia legii 112 . Ati verificat dvs la Comisia special constituita la primaria in raza careia locuiati daca cineva a cerut restituirea aprtamentului/imobilului in care locuiati ca , chirias ?

Caci BUNA CREDINTA pe care o invocati contine si demersul de incredintare ca intradevar dvs erati in situatia de a cumpara un imobil fata de care absolut nimeni nu ar fi fost in masura sa solicite restituirea !

Evident Buna credinta se prezuma dar si cel mai mic indiciu ca ceeace achizitionezi ar putea sa nu apartina cu un titlu valabil vanzatorului conduce la o prezumtie de rea credinta ! Iar daca puteti sa va dqti un rqspuns sincer la cele 4 intrebari de mai sus s-ar putea sa constatati ca nu ati facut toate diligentele necesare pentru a va convinge ca acel chilipir ce vi se vindea mai pe nimic nu apartinea Statului, ca statul era un neproprietar si ca deci atat vanzarea cat si cumpararea de dvs nu au raspuns dezideratelor bunei Credinte !

Oricum, daca contractul vi se desfiinteaza prin justitie exista legea 241 care va da dreptul de a continua sa locuiti precum iun chirias in locuinta si obliga pe proprietar sa va respecte acest drept in conditiile legii ! In fapt ajungerea dvs in strada s-ar produce doar daca nu respectati legea si ignorati obligatia de a solicita proprietarului inchirierea pe 5 ani cf legii.

Si ca o ultima interebare : facuta-ti dvs in cursul procesului demersul de a chema statul in garantie pentru vinderea unui imobil fara ca sa posede un titlu de proprietate asupra acelui imobil. CVu alte cuvinte sa va ramburseze actualizat sumele incasate pentru vanzarea ce catre dvs a imobilului ?