Din nou despre "proprietatea intelectuala" dar cu alte argumente decat gogosile

Ideea de baza:
"It is impossible to conclude, of any given mass of acquired wealth, merely by the fact of its existence, whether it signifies good or evil to the nation in the midst of which it exists. Its real value depends on the moral sign attached to it, just as strictly as that of a mathematical quantity depends on the algebraic sign attached to it. Any given accumulation of commercial wealth may be indicative, on the one hand, of faithful industries, progressive energies, and productive ingenuities: or, on the other, it may be indicative of mortal luxury, merciless tyranny, ruinous chicanery."
John Ruskin "Unto This Last"

Ceea ce numim (dar nu putem defini cum trebuie :sticktongue: ) opere originale de creatie intelectuala sunt de fapt, nici mai mult, nici mai putin decat efectul aparitiei scalabilului in viata economico-juridica. Aparitia scalabilitatii si descoperirea faptului ca fara sa mai fie nevoie de munca si timp se pot genera castiguri uriase a condus juristii catre conceperea unui gen de tumora sociala denumita pompos "drept de proprietate intelectuala".
Ca sa nu existe confuzii, voi numi scalabilitate acea proprietate a unui produs de a genera castiguri fara sa mai fie nevoie sa fie alocata mai multa munca ori mai mult timp - doua chestiuni de care dispunem doar in cantitati limitate. Este evident ca daca Umar scrie - exempli gratia - o carte cu titlul: "1001 de nopti cu nevasta lui Mordechai" iar cartea are succes (nici nu ma astept la altceva) el nu va trebui sa scrie cate o noua carte de fiecare data cand cineva vrea sa o citeasca deoarece herr Gutenberg a facut cele necesare pentru ca orice produs literar sa fie in mod necesar un produs care beneficiaza de scalabilitate. Pe de alta parte, Mordechai care este croitor, va trebui sa munceasca de fiecare data cand produce cate un costum pentru fiecare din clientii sai.

Mordechai: Probabil ca v-ati dat deja seama ca uriasele castiguri obtinute de Umar din vanzarea cartii lui despre relatia cu Hannah (Hannah, iubito, cum ai putut? :(( ) nu au nici o legatura cu valoarea sociala, literara sau de alt fel a cartii ci sunt generate aleator de un capriciu al pietei cartii.
Umar: Oficiul European pentru drepturi de autor defineste proprietatea intelectuala prescurtat PI, ca referindu-se la creatiile mintii: inventii (brevete), opere literare si artistice, simboluri, nume, imagini, design, utilizate in activitati comerciale. Detinatorul proprietatii intelectuale poate controla si trebuie rasplatit pentru uzul acesteia, si acest fapt incurajeaza inovatia si creativitatea spre beneficiul umanitatii."
Mordechai: :O

...
Asadar, fara sa-mi mai bat prea mult capul voi putea defini cat cred eu ca se poate de corect "opera de creatie intelectuala" ca fiind un produs care are in mod necesar o singura si esentiala proprietate: beneficiaza de scalabilitate. Adica este un produs susceptibil sa produca bani in cantitati virtual nelimitate.
Aceasta proprietate esentiala genereaza doua chestiuni:
- la plus: compui o melodie, doua si ajungi milionar in euro;
- la minus: doar o foarte, foarte, foarte, foarte ... etc. mica parte din ceea ce numim "opera de creatie intelectuala" va absorbi 99,99% din fondurile alocate pentru toate creatiile intelectuale luate la un loc.

Mordechai: Daca "1001 de nopti cu nevasta lui Mordechai" se vinde ca si cartile din ciclul despre Harry Potter atunci o foarte buna parte din fondurile romanilor (oricum foarte mici) alocate pentru cumpararea de carti va fi absorbita de aceasta poveste sordida. Nu pot sa cred ca asta e in beneficiul societatii.
Umar: Inainte de a deschide gurita aia de prostanac sentimental ar trebui sa vezi ca in lista celor mai bine vandute carti din toate timpurile "Razboi si pace" e mult in urma cartii lui Dan Brown "Codul lui Da Vinci" ... iar "Memoirs of a Woman of Pleasure" cunoscuta ca Fanny Hill s-a vandut mult mai bine, a adus mult mai multi bani si este mult mai citita decat "Prolegomena la orice metafizica viitoare" a lui mos Immanuel Kant.

Asadar chestiunea cu rasplata pentru travaliul si creatia intelectuala si efortul depus de autor si bla-bla-bla ... beneficiul umanitatii sunt introduse in definitii nu numai pentru a deruta ci de-a dreptul pentru a masca faptul ca

"proprietatea intelectuala" este mijlocul prin care se protejeaza sursele generatoare de castiguri obtinute de persoanele care speculeaza aleatoriului pietei produselor presupuse a incorpora un anumit travaliu intelectual, indiferent de valoarea sociala sau intelectuala a produsului ce formeaza obiectul protectiei

Protectia asigurata oricarei "opere de creatie intelectuala" nu depinde, asadar, de valoarea ei sociala ci de fluxurile de bani pe care le aduce sau este susceptibil sa le aduca datorita scalabilitatii.
Demonstratia 1: Manelele pot fi protejate prin drepturi de autor nu pentru beneficiul umanitatii (ipoteza mi se pare atat de comica incat nu o mai comentez) ci pentru ca nu poti sa bei o amarata de cafea intr-o crasma botezata modern "Bar" fara sa-ti bubuie Manel de la Pomarla si sora lui Ciorogarla in urechi iar aceasta activitate genereaza bani. Multi.
Demonstratia 2: Daca inregistrez tot felul de sunete, imagini si eventual mirosuri, intr-un mod cu totul aleator si denumesc aceasta cacofonie "Simfonia sinesto-epistemologica nr. 18 in re minor rosu cu miros de scortisoara si uzo" iar aceasta va avea succes si se va vinde in cinematografele cu 6 sau mai multi D... zau daca ii va pasa cuiva ca beneficiul umanitatii e zero si ca travaliul meu intelectual e si el tot asa.

Ceea ce numim talent se sprijina pe succes, nu invers iar succesul artistic depinde foarte mult de contagiune. Nassim Nicholas Taleb.

Asadar, nu credeti ca ar fi timpul sa schimbam putintel legea si anume, pe ici, pe colo, prin partile ei destul de intime, foarte rusinoase dar .... hmmm ... esentiale?