avocat_lascoschi@yahoo.com a scris:
Daca bunul era comun si sotul celalat nu a semnat nu veti obtine castig de cauza in instanta.
Chitanta de mana este un contract.Nu stiu cum este redactat.Ar trebui sa vada un avocat actul juridic incheiat de parti.
Daca bunul este comun si contractul este bine facut puteti obtine altceva.Despagubiri.
Bunul nu exista în patrimoniul celui care l-a "înstrăinat", astfel că orice discuţie legată pe marginea acestui subiect este inutilă... Cum poate să aibă calitatea de contract o chitanţă de mână privind vânzarea unui bun al altuia?
Dacă eu închei o chitanţă de mână cu un vecin că-i vând Statuia Libertăţii sau Sfinxul, pot solicita instanţei să pronunţe o hotărâre care ţine loc de contract de vânzare? Ce importanţă are dacă eram sau nu căsătorită la data încheierii actului de mână, dacă eu vând un bun al altuia?
Regula transmiterii proprietăţii (şi a riscurilor) în cazul contractului de vânzare-cumpărare, tocmai datorită consecinţelor grave pe care le antrenează, nu operează decât dacă sunt întrunite mai multe
condiţii:
- obiect al contractului să fie lucruri certe, individual determinate;
- lucrul să existe;
- părţile să nu fi amânat transferul proprietăţii printr-o clauză specială;
-
vânzătorul să fie proprietarul bunului.
- în cazul imobilelor, este necesară îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, pentru opozabilitatea faţă de terţi a înstrăinării/dobândirii.
În cazul în care cel care înstrăinează un bun nu este proprietarul bunului, suntem în situaţia vânzării bunului altuia.
Vânzarea este nulă absolut pentru lipsa cauzei, de vreme ce cumpărătorul contractează cu scopul de a dobândi proprietatea asupra lucrului, pe care nu o obţine, astfel că obligaţia sa de a plăti preţul nu are cauză.
Având în vedere că nimeni nu poate înstrăina un lucru ce nu-i aparţine (nemo dat quod non habet), obligaţia vânzătorului de a transfera imediat proprietatea nu are obiect.
De asemenea, dacă în cunoştinţă de cauză partea a vândut bunul altuia, acţionând cu intenţia de a-l frauda pe adevăratul proprietar (animus nocendi), contractul va fi nul absolut, pentru cauză ilicită, chiar dacă, după ani de zile, cel care a "vândut" a devenit chiriaş şi apoi proprietarul bunului. Importantă este voinţa părţilor la data încheierii actului. ;)