Procuror

Allyssa, categoric e regretabil ce spui, însă nu trebuie să generalizăm. Putem găsi destule exemple de propuneri idioate făcute procurorului de către poliţiştii judiciarişti, da nu ăsta e scopul discuţiei. Între procuror şi poliţistul de pe judiciar trebuie să existe în primul rând comunicare. Fiecare trebuie să conştientizeze rolul său în sistem şi să-şi facă treaba cu profesionalism.

allyssa a scris:

florrin a scris:

Intrinsecule, eu vorbesc pentru ca am vazut the dark side of the moon...tu, daca intr-adevar esti student, mai ai de mancat pana sa mirosi un arestat...cel putin. Ce, crezi ca daca ai scapat de un controlor pe ratb ai dreptul sa emiti opinii cu privire la volumul de munca pe care il au procurorii versus politia judiciara? Dream on...

well, cu tot respectul cuvenit, mi-au lasat un gust amar procurorii care, cand te prezinti cu retinutul la parchet pentru propunere, iti plaseaza finut pe stick un model de rechizitoriu si te roaga sa-l faci tot tu, organul de pol.jud., ca ei sunt prea ocupati.
ca sa nu mai zic de alte dume de genul: procurorul la audiere, intreaba hotul: sigur nu ai cumparat de undeva bunurile?(bunuri sustrase prin efractie,la miezul noptii, prins in flagrant de partea vatamata) OMFG!
Trist!
Pacat ca sunt asa mari diferente intre salariile magistratilor si cele ale politistilor judiciaristi, oamenii astia isi merita pana la ultimul ban&more.

Scuza-ma ca intervin Allyssa, dar asta cu "plasatul stick-ului" cu model suna a legenda urbana. Procurorul ala are si el un sef care il coordoneaza si ii verifica pentru legalitate si temeinicie rechizitoriile. Nu e de joaca cu actele alea, crede-ma ca stiu ce vorbesc. Nu face nimeni rechizitorii doar asa, in "dorul lelii". Din totalul dosarul solutionate de catre parchet, doar 15 - 20 % se finalizeaza cu rechizitoriu (si asta e un procent optimist), deci cu solutie de trimitere in judecata (statistica oficiala). Asadar, daca avem un rechizitoriu la 5 dosare, nu cred ca are curaj procurorul sa roage politistul sa il faca. Asta e prea gogonata si suna a mistificare. Nu ca undeva in tara n-ar fi posibil si asa ceva, Romania e plina de surprize, dar SIGUR e un caz izolat, nicidecum o cutuma sau un fapt uzual asa cum doresti tu sa insinuezi. Iar intrebarea "esti sigur ca nu ai cumparat de undeva bunurile" nu e chiar atat de absurda pe cat crezi tu. Procurorul trebuie sa urmareasca aflarea adevarului si nu trimiterea cu orice pret a inculpatului in judecata sau obtinerea condamnarii unui inculpat deja trimis in judecata, iar respectarea acestui principiu presupune inclusiv formularea unor asemenea intrebari. Poate exprimarea a fost nefericita in acest caz sau poate e scoasa din context, dar cu siguranta e gresit sa pleci de la premisa ca orice om adus la retinere de catre organul de politie judiciara e vinovat a priori si trebuie facuta propunere de arestare sau rechizitoriu cu orice pret. Daca ar fi asa, atunci de ce mai avem nevoie de procurori sa supravegheze sau sa confirme actele politiei judiciare, si de ce mai avem nevoie de judecatori sa judece dosarele pe care parchetul le trimite in instanta?Ar insemna ca tot ce "retine politia" trebuie sa ramana asa, nu?Etapele procesului penal si ierarhia in urmarirea penala si solutionarea cauzelor au o logica, constituind adevarate filtre prin care sa se evite erorile judiciare. Nimeni nu contesta ca lucratorii de politie judiciara nu au un volum de incarcatura foarte mare. Dimpotriva, politistii sunt depasiti de numarul mare al dosarelor si sunt remunerati poate prea putin in raport cu munca depusa. Totusi, nici Ministerul Public nu sta degeaba in Romania iar generalizarile nu fac bine niciunei profesii.

Cred ca nu ne intelegem.
1.Ce te face sa crezi ca un rechizitoriu complet poate fi facut numai de procuror?E o chestie de puteri supranaturale sa urmezi un model (un alt rechizitoriu) si sa prezinti faptele, sa arati probele, martorii, sa dispui confiscarea sumelor,bunurilor etc., si toate astea sa le faci fara sa fii in functia respectiva?
2.E real ceea ce spun, crede-ma, si nu-i vorba de 5 rechizitorii, ci strict de dosarul instrumentat de o.c.p.ca doar nu cerea procurorul sa-i faci rechizitoriul intr-un dosar al carui probatoriu nu-l cunosti.
3.Bine, nu-i cazul sa generalizam, dar nu exagerez si nici nu mint, been there, done that. Si sa nu crezi ca procurorul respectiv dupa ce a primit rechizitoriul redactat de o.c.p.,nu-l verifica, sa fim seriosi, nu-i nimeni atat de tampit sa semneze ca primarul, mai ales un procuror!

@Allyssa

Nu stiu de ce esti atat de pornita impotriva procurorilor. Imi faci impresia (si sper sa ma insel) ca dai dovada de prejudecati. Imediat te duci cu gandul la comparatii de genul superioritate/inferioritate, cu cliseele uzuale cum ar fi"procurorul are impresia ca e superior cand de fapt munca adevarata o face lucratorul de politie judiciara, ca acela duce greul procesului". De unde ai dedus tu ca am spus eu ca un ofiter de politie judiciara nu ar putea redacta un rechizitoriu?Ai aplicat imediat o prejudecata. Si un student la drept aflat la finalul anului III dupa ce parcurge materia procedura penala poate sa redacteze un rechizitoriu, deci nu e vorba de abilitati personale aici. Tocmai pentru ca si un tanar student poate redacta un rechizitoriu, nefiind totusi o ecuatie din fizica atomica, reprezinta un argument pentru care procurorii IN MAJORITATEA COVARSITOARE nu lasa asemenea acte in seama ofiterilor de politie judiciara. E vorba de 2 motivatii principale: mandria profesionala a procurorilor si teama de eventualele consecinte negative daca o asemenea practica (despre care eu n-am auzit pana acum nicaieri in tara) ar ajunge la urechile CSM-ului. E o abatere disciplinara grava, care se poate concluziona, in masura in care se exercita actiunea disciplinara, chiar cu excluderea. Deci tu chiar crezi ca din comoditate un procuror si-ar risca propria cariera lasand actul de sesizare al instantei in seama unui ofiter de politie judiciara care ar putea oricand sa sesizeze conducerea parchetului despre asemenea practici?Tu ti-ai risca meseria din comoditate?Evident nu. Atunci de ce presupui ca altii fac asta?Lasa cliseele si orgoliile, ca procesul penal nu e despre asta. Ierarhia in procesul penal o face codul de procedura penala si asta e viata. Nu exista niciun motiv de suparare pentru nimeni, nici pentru politist ca actele lui sunt supravegheate de procuror, nici pentru procuror ca are un sef ierarhic si pentru ca un judecator condamna sau achita in cele din urma inculpatul, nici pentru judecator daca sentinta lui este mentinuta sau nu in caile de atac. Daca unuia dintre "actorii" procesului penal nu-i convine rolul atribuit de regizorul procesului, respectiv codul de procedura penala, atunci n-are decat sa isi schimbe profesia si sa se faca fie procuror, fie judecator, sau sa isi aleaga alta profesie. Oricum, lucratorii adevarati de politie judiciara n-au asemenea frustrari. Sunt profesionisti desavarsiti si isi respecta colegii procurorii si sunt tratati cu acelasi respect de catre magistrati. Asa e normal sa fie.

Care este natura relatiei de munca dintre organele de Politie si procuratura?