Articole interesante

Prin astfel de articole se raspandesc in Europa si lucruri bune despre Romania.
[ link extern ] /#
Colectivul de la INSEMEX Petrosani merita toate aprecierile pentru munca lor, nefind deloc usor sa se obtina astfel de acreditari.

Cum se naşte o convingere

Un grup de oameni de ştiinţă au pus într-o cuşcă cinci maimuţe şi în mijlocul cuştii o scară, iar deasupra scării o legătură de banane. Când o maimuţă se urca pe scară sa ia banane, oamenii de ştiinţă aruncau o găleată cu apa rece pe celelalte care rămâneau jos. După ceva timp, când o maimuţă încerca să urce scările, celelalte nu o lăsau să urce. După mai mult timp nici o maimuţă nu se mai urca pe scara, în ciuda tentaţiei bananelor.

Atunci oamenii de ştiinţă au înlocuit o maimuţă. Primul lucru pe care l-a făcut aceasta a fost să se urce pe scară, dar a fost trasă înapoi de celelalte şi bătută. După câteva bătăi nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scară.

A fost înlocuită o a doua maimuţă şi s-a întâmplat acelaşi lucru. Prima maimuţă înlocuită a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat şi lucrurile s-au repetat. Al patrulea şi, în fine, al cincilea au fost schimbaţi. În final, oamenii de ştiinţă au rămas cu cinci maimuţe care, deşi nu primiseră niciodată o baie cu apa rece, continuau să lovească maimuţele care încercau sa ajungă la banane.

Dacă ar fi fost posibil ca maimuţele să fie întrebate de ce îi băteau pe cei care încercau să se caţere pe scară, răspunsul ar fi fost “Nu ştim. Lucrurile întotdeauna au fost aşa aici…”

De ce a emigrat Caragiale

Un proces răsunător: Caragiale – Caion.
„Pentru nimic în lume n-aş părăsi acest colţ de viaţă străină pentru a mă reîntoarce în patrie. Să mai văd ceea ce am văzut, să mai sufăr ceea ce am suferit, aceleaşi mutre, aceleaşi fosile cari conduc viaţa publică, otrăvindu-te numai cu privirile lor stupide şi bănuitoare. Nu, dragul meu, nu. M-am exilat şi atâta tot. Aerul de aicea îmi prieşte, sunt mulţumit cu ai mei şi n-am ce căuta într-o ţară unde linguşirea şi hoţia sunt virtuţi, iară munca şi talentul viţii demne de compătimit.” Astfel îi scria Caragiale bunului său prieten, Vlahuţă, din Berlinul în care se autoexilase. Unul dintre momentele triste care i-au întunecat viaţa marelui dramaturg a fost cel în care a trebuit să-şi apere reputaţia de creator original în procesul intentat lui Caion.
Cine a fost Caion ? Constantin Al. Ionescu-Caion era prim redactor la „Revista Literară”, condusă de Th.M. Stoenescu şi, fiind gelos pe reputaţia lui Caragiale, şi-a pus în cap să-l defăimeze printr-o acuzaţie de plagiat. Astfel, la 30 noiembrie 1901 în paginile acestei reviste publică un articol, semnat Caion în care afirmă că drama Năpasta a fost plagiată după o dramă a unui autor ungur, Kemeny Istvan, intitulată Nenorocul care ar fi fost tradusă în româneşte de Alexandru Bogdan în 1848 la Braşov.
Un al doilea articol publicat la 10 decembrie 1901 în aceeaşi revistă în care spune că doar titlul piesei este schimbat „restul este furat pe de-a-ntregul” are darul de a-l scoate pe Caragiale din sărite, ceea ce-l determină să se adreseze justiţiei. Mai ales că numitul Caion pune alături de textul drameiNăpasta aşa-zisul text plagiat ce seamănă întru-totul.
Dramaturgul îi scrie prietenului său Barbu Delavrancea, renumit avocat la acea vreme şi-l solicită să-l apere în procesul de calomnie intentat lui Caion. La prima înfăţişare ce are loc pe data de 2 martie1902 Constantin Al. Ionescu Caion recunoaşte că nu există nici o dramă Nenorocul şi nici un autor Kemeny Istvan, însă afirmă că drama Năpasta ar fi fost copiată după o dramă a lui Leon Tolstoi, numită Puterea întunecimei şi prezintă ca probă un exemplar în limba franceză. Până la urmă se dovedeşte că nici această acuzaţie nu-i întemeiată fiind tot o invenţie a lui Caion.
Calomnia fiind dovedită, în şedinţa publică din 11 martie 1902 Caion este condamnat la pedeapsa cu închisoare corecţională pe timp de trei luni, la 500 de lei amendă şi 10000 lei daune interese de plătit părţii civile Ion Luca Caragiale. În data de 10 iunie 1902 are loc recursul şi, pentru că inculpatul îşi recunoscuse întreaga ticăloşie, este achitat. De fapt nici dramaturgul nu dorea ca mai tânărul falsificator să fie atât de aspru pedepsit, ci pur şi simplu să-i fie reparată onoarea şi să fie scos la iveală adevărul.
Aşa cum am spus Caragiale s-a bucurat de apărarea lui Barbu Şefănescu Delavrancea, renumit pentru pledoariile sale şi pentru abilitatea de-a demonta orice cauză adunând cu meticulozitate probe întru apărarea clientului. Astfel pentru a demonstra că drama Nenorocul precum şi autorul, Kelemen Istvan, sunt doar plăsmuiri ale minţii denigratorului s-au adus drept probe un catalog al tuturor tipăriturilor de la Braşov, unde Caion afirma că s-ar fi făcut traducerea, încă de la 1535 până la 1886, catalog numit Kronstaedler Drucke al profesorului bibliotecar Julius Gross.În acelaşi timp s-a cerut părerea reputatului profesor de literatură maghiară de la Universitatea din Budapesta, dr. Bayer Iozsef şi s-a cercetat lucrarea Viaţa şi operele scriitorilor maghiari pe o perioadă de 40 de ani. Concluzia clară a fost că nu exista nici drama, nici autorul, nici traducătorul Bogdan.
Apoi s-a trecut la demontarea celei de-a doua calomnii în care dramaturgul era acuzat că plagiase pe Leon Tolstoi cu lucrarea sa La puissance des tenebres pe care calomniatorul o prezentase în original, în limba franceză. Pentru a nu mai exista dubii apărarea a solicitat o traducere legalizată de la Ministerul de Externe. Rezultatul a fost cel pe care l-am prezentat, însă a cerut multă muncă şi cheltuială din partea autorului. Este antologică pledoaria pe care a suţinut-o Delavrancea, amestec de măiestrie oratorică dublată de talentul unui mare scriitor prin stilul artistic cu care a îmbrăcat-o. Din acest motiv sălile tribunalelor erau arhipline atunci când la bară pleda maestrul Delavrancea.
Iată finalul apărării lui Caragiale:
„Şi când mă gândesc că omul acesta a veghiat jumătate din nopţile sale pentru a ne crea o dramaturgie originală…cu cât talentul lui e mai mare şi osteneala mai covârşitoare…cu atât calomnia e mai odioasă şi încercarea mai demnă de asprimea legilor! A! Ştiu, cunosc acuzaţiunile puerile care s-au adus lui Caragiale.-„Ai atacat libertăţile publice!”-„Ai batjocorit Constituţia!”-„Ai zeflemisit Egalitatea!”-„Ai ponegrit Democraţia!”
Nu, domnilor, spiritul profund şi ascuţit al lui Caragiale a denunţat şarlatania şi uşurinţa , a rechemat la realitate pe naivii zvăpăiaţi, a zugrăvit zăpăceala şi denaturarea spiritului naţional. Rolul lui a fost de a contribui în parte la însănătoşirea vieţii noastre publice. Şi, în fond, în dramaturgia lui nu e răutate, ci iubire. Caragiale nu urăşte pe Caţavencu, pe Dandanache, pe Ipingescu, pe conu Leonida. El nu îşi calomniază nici personajele create de el. Parcă-l văd retras într-un colţ, scânteindu-i privirea de pătrundere, surâzând de bună şi sinceră plăcere: îşi ascultă eroii pretutindeni, cu dragoste îi studiază, îi rotunjeşte în mintea lui, îi descarcă de partea banal-indiferentă şi îi reduce la sufletul lor real-estetic, etern-real.
Aşa şi-a studiat tipurile şi, animat şi de altă dragoste, de enorma dragoste de limba românească s-a jertfit ei, frământând-o pentru a-i spori viaţa, puterea, farmecul. A muncit din greu şi-a robit tot talentul şi toată inteligenţa pentru fala noastră a tuturor; şi trăind din greu, n-a întins mâna nimănui, nu s-a plâns niciodată de ingratitudinea acelora de care a depins soarta poporului român, nici de rătăcirea multora care n-au înţeles că viaţa unui popor atârnă nu numai de dezvoltarea lui materială, ci şi de înălţarea geniului lui. Şi când Caragiale stă resemnat la o parte şi trăieşte din muncă aspră, cinstită şi demnă…să-l izbim, să-l pătăm…să-l înfăţişăm lumii ca pe un fur ordinar…?”
S-a făcut dreptate şi adevărul a ieşit la lumină pentru că, din fericire, la acea vreme justiţia română încă mai avea un cod al onoarei. O viaţă plină de lipsuri şi nedreptăţi, felul în care i-au fost primite piesele de teatru, acuzat fiind de imoralitate, toate acestea au contribuit la decizia pe care Caragiale a luat-o de-a se autoexila la Berlin.
„Niciodată nu te făcea să zâmbeşti, spunea Octav Minar despre el. Ori râdeai până îţi dau lacrimile, ori deloc; tot aşa cu tristeţea, Caragiale te împietrea cu durerea făcându-te să cugeţi.”

Coincidențe Lincoln &Kennedy
de Editor VOPUS


O DOVADĂ DEFINITIVĂ A LEGILOR "REPETIȚIEI" ȘI "RECURENȚEI"

"Viața fiecăruia dintre noi, este aceeași tot timpul, repetându-se de la o existență la alta, de-a lungul a numeroase secole."
Samael Aun Weor

1. -Numele lui Lincoln are 7 litere,
-Numele lui Kennedy are 7 litere.
2. -În numele lui Lincoln si Kennedy vocalele și consoanele sunt în exact aceeași poziție, în ordinea c,v,c,c, v,c,c.
3. Lincoln a fost ales în Congres în 1846,
-Kennedy a fost ales în Congres în 1946.
4. -Lincoln a fost ales președinte în 1860,
-Kennedy a fost ales președinte în 1960.
5. -Kennedy avea o secretară pe nume Lincoln.
6. -Lincoln a fost atacat imediat după inaugurare,
-Kennedy a fost atacat imediat după inaugurare.
7. -Lincoln a ordonat Trezoreriei să tipărească banii.
-Kennedy a ordonat Trezoreriei să tipărească banii.
8. -Se poate ca bancherii internaționali să fi aranjat asasinările lui Lincoln și Kennedy.
9. -Lincoln le-a redat negrilor libertatea și a legalizat egalitatea,
-Kennedy a întărit egalitatea negrilor.
10. -Lincoln a plecat de la Adresa din Gettysburg pe 19 noiembrie 1863,
-Kennedy a fost asasinat pe 22 noiembrie 1963.
11. -Lincoln a fost iubit de oameni și urât de instituție,
-Kennedy a fost iubit de oameni și urât de instituție.
12. -Lincoln a fost succedat, după asasinare, de vice-președintele Johnson,
-Kennedy a fost succedat, după asasinare, de vice-președintele Johnson.
13. -Andrew Johnson s-a născut în 1808,
-Lyndon Johnson s-a născut în 1908.
14. -Numele lui Andrew Johnson are 13 litere,
-Numele lui Lyndon Johnson are 13 litere.
15. -Lincoln stătea lângă soția lui când a fost împușcat,
-Kennedy stătea lângă soția lui când a fost împușcat.
16. -Rathbone, care era cu Lincoln când a fost împușcat, a fost rănit (fiind înjunghiat)
-Connally, care era cu Kennedy când a fost împușcat, a fost rănit (fiind împușcat)
-Numele lui Rathbone are 8 litere.
-Numele lui Connally are 8 litere.
17. -Soția lui Lincoln i-a ținut capul în poală după ce a fost împușcat,
-Soția lui Kennedy i-a ținut capul în poală după ce a fost împușcat.
18. -Lincoln a fost împușcat într-o vineri,
-Kennedy a fost împușcat într-o vineri.
19. -Lincoln a fost împușcat într-un teatru numit Ford,
-Kennedy a fost împușcat într-o mașină făcută de Ford. Numele mașinii era Lincoln.
20. -Bodyguardul lui Lincoln nu era la postul său la ușa lojei de la teatru a Președintelui.
-Bodyguarzii lui Kennedy nu erau la posturile lor langă treptele mașinii Președintelui.
21. -Lincoln a fost împușcat într-un teatru și asasinul său a fugit într-un depozit,
-JFK a fost împușcat dintr-un depozit și presupusul său criminal a fugit într-un teatru.
22. -Asasinul lui Lincoln avea un nume format din trei cuvinte, John Wilkes Booth,
-Presupusul asasin al lui Kennedy avea un nume format din trei cuvinte, Lee Harvey Oswald.
23. -Numele lui John Wilkes Booth are 15 litere.
-Numele lui Lee Harvey Oswald are 15 litere.
24. -Lincoln nu a murit imediat după ce a fost împușcat.
- Kennedy nu a murit imediat după ce a fost împușcat.

[ link extern ] /

Dr. Crina Vereș, poveste incredibilă despre viață și cum s-a vindecat de cancer la colon și leucemie!
Publicat pe 26 august 2015 Sunt un om care a ajuns la un moment dat în punctul în care am decis că e esenţial pentru mine să înţeleg complet şi să pot demonstra ştiinţific cum apar bolile, să aflu dacă prin acţiunile mele am generat bolile şi dacă tot eu prin mine însămi mă pot vindeca şi dacă am nevoie în vindecare de medicamente.

Îţi voi prezenta câteva detalii depre mine… am trecut printr-o perioadă în care am fost diagnosticată cu leucemie… eram însărcinată… divorţată cu un copil… fără serviciu… şi tocmai plătisem ultimii bani pe înmormântarea tatălui meu – care murise de un cancer, după ce l-am supus chimioterapiei şi radioterapiei.

Ieşind de la Clinica de Hematologie din Cluj – unde fusesem trimisă pentru puncţie ososasă fiindcă pe lamelă nu mi se mai puteau număra leucocitele… ameţeam tare… aveam dureri infernale generalizate – am abandonat lupta cu boala şi am spus “Doamne dacă vrei să mă iei din lumea asta ştii unde mă găseşti, nu voi trece prin puncţie, chimio sau radioterapie”.

Ei bine, a fost mai simplu decât mă aşteptam, m-am întâlnit cu o fostă profesoară de la medicină care lucrează pe laborator şi mi-a spus “nu îţi face griji de leucemie, vezi de sarcină… în timpul sarcinii corpul se ocupă de copil şi vindecă orice boală”. Fără să gândesc dacă ce spunea era adevărat sau nu am început să mă simt tot mai bine, am pus ameţelile pe seama anemiei asociate leucemiei… am luat spirulină zilnic să mi se refacă globulele roşii iar la finalul sarcinii eram perfect sănătoasă

Am studiat şi aprofundat, am testat orice terapie alternativă îmi venea în cale: Reflexoterapie, Cristaloterapie, Meloterapie, Radiestezie şi Infoenergetică, Metoda Silva, Reiki, Chirurgie de Lumină, Şamanism şi Medicină Şamanică, Epigenetică, Neurolpastie, Vindecarea prin Puterea Cuvântului – în paralel cu ceea ce se preda la Facultatea de Medicină… la care învăţam foarte bine în ideea de a şti cât mai bine şi mai complet cum să ajut oamenii să se vindece…
Am constatat că multe din suferinţe erau la nivelul sufletului şi am început Facultatea de Psihologie pe care am terminat-o constatând că nu a servit motivului pentru care am plătit-o – de a învăţa cum să îi ajut pe oameni să devină responsabili de sănătatea lor…

Am adus pe lume a treia fetiţă. Eram din nou însărcinată când am fost diagnosticată cu cancer de colon. Nu am întrerup sarcina la sugestia medicilor… încă mai credeam că în timpul sarcinii corpul se ocupă de copil şi vindecă bolile… Aveam să aflu mai încolo ce fel de boli se vindecă în sarcină şi care nu.

După naştere ajunsesem deja în fază atât de avansată, încât mi s-a spus că mai aveam de trăit mai puţin de 2 săptămâni, era o chestiune de zile, aveam deja blocat colonul de tumoare…

Aveam cancere în oase, ficat, creier – ilogice ca posibilitate de migrare din colon – mai ales că în sânge nu găsisem niciodată în toate studiile mele de laborator cu microscoape performante şi tehnologii de vizualizare performante – nici o celula tumorală migratoare, dar cancerele erau reale în corpul meu şi simultane – explicaţia pentru ele urmând s-o găsesc la un an după ce m-am vindecat…
Deşi aveam destule cunoştinţe de autovindecare mi-am dorit să înţeleg de ce am făcut acel cancer, cum mi l-am întâmplat şi cum pot să îl dez-întâmplu…

Aveam la îndemână Chirurgia de Lumină cu care ajutasem mulţi oameni să se vindece complet de boli… însă în timp am constatat că eu vizualizam pentru ei cea mai perfectă stare de sănătate fizică, iar ei se re-îmbolnăveau deoarece nu îşi schimbaseră atitudinile faţă de ei şi faţă de realitatea înconjurătoare cu oameni, plante, animale – faţă de Natura însăşi. Vroiam o vindecare definitivă, fără recidive… Intenţionam să ajung la cauza reală a bolii pe care o ratam dacă mă autovindecam.

Nu am luptat cu boala şi am spus “Doamne dacă vrei să mă iei din lumea asta ştii unde mă găseşti… dacă e timpul să plec de aici iar cei 4 copii pe care i-am adus pe lume să crească fără mamă facă-se Voia Ta… nu voi lua vreodată calmante care să îmi altereze conştiinţa” deşi aveam dureri încât îmi pierdeam cunoştinţa şi cădeam pe jos prin casă… “voi trece dincolo de graniţele morţii cât mai conştientă posibil” – nu îmi era frică de moarte după ce am trecut la a doua sarcină prin moarte clinică timp de 15 minute şi ştiam că viaţa nu încetează odată cu ultima suflare însă nu putusem atunci explora prea mult acea realitate…

10 zile n-am mâncat şi nici băut nimic să nu fac ocluzie intestinală şi să ramân cât mai conştientă la trecerea dincolo… După 10 zile am început să simt că nu voi muri… ca medic era de neconceput la cât eram de împânzită de cancer…

În aceste 10 zile mi-am pus întrebări legate de boală şi de toată viaţa mea, de ce aş mai trăi, ce aş face cu viaţa mea dacă voi redeveni sănătoasă, cu ce atitudine voi privi viaţa…
Mi-am amintit că Iisus a zis “cere şi ţi se va da” şi am cerut ŞTIIND că voi primi răspuns înainte de a muri despre cauza reală a bolii şi despre cum poţi să te vindeci singur pentru că toată viaţa îmi dorisem asta şi chiar în faţa morţii continuam să îmi păstrez această dorinţă de înţelegere a VIEŢII.

Nu îmi era deajuns să fac asta doar pentru mine ci să găsesc un sistem care să funcţioneze şi la ceilalţi oameni şi indiferent de boala pe care o are… pentru omul de la ţară, fără noţiuni de medicină şi prea multă teorie… pentru oamenii de ştiinţă din lumea medicală.

Eram convinsă că aceste preocupări nu erau doar ale mele şi că alţii înaintea mea au găsit deja răspunsuri la diverse aspecte, ceea ce îmi rămânea de făcut era să realizez un sistem valabil cu răspunsuri, informaţii, tehnologie pentru toate nevoile individuale de vindecare.

După ce am reuşit să mă vindec şi am găsit cauzele cancerelor şi bolilor, am descoperit explicaţii pe feliuţe pentru diverse aspecte ale vindecării sau acelaşi aspect dar altfel abordat, informaţii incomplete prin ele însele… validarea lor ştiinţifică am primit-o pe mai multe căi, de la mari oameni de ştiinţă…

Cu cât am văzut mai mult că aspecte particulare de vindecare sau cauzalitate a bolilor ce luate separat “nu făceau sens” funcţionează şi sunt toate REALE pentru situaţii particulare, dar nu funcţionază de fiecare dată şi în orice caz, ci sunt valabile doar împreună, ca piesele unui puzzle complicat, cu atât mai mult am început să realizez că aş putea fi pe punctul de a descoperi ceva colosal.

Să fac o poveste lungă cât mai scurtă, am făcut progrese rapide învăţând de la mari medici ai lumii din trecut şi din prezent, am luat tot ce am învăţat de la ei şi explicat prin prisma fiecăreia din experienţele mele de vindecare… am creat un sistem din toate aceste idei… şi le aplic de atunci pe mine şi pe cei care îmi cer ajutorul.

Nu e stilul meu să mă laud sau să spun poveşti, dar adevărul este că m-am vindecat de nişte boli destul de serioase în ultimii ani. Da, am trecut peste cancer şi leucemie. Peste metastaze şi dureri cumplite de oase. Şi da, şi m-am vindecat de suferinţe sufleteşti care ar fi putut LINIŞTIT şi mă conducă la cimitir însă au fost cele mai PERFECTE lecţii de viaţă şi cei mai buni prieteni.

Ai grijă ce îţi doreşti!
Un lucru pe care l-am conştientizat este că sănătatea este la îndemâna oricui îşi asumă responsabilitatea pentru propria îmbolnăvire şi propria însănătoşire.

Medicamentele şi adjuvantele terapeutice te fac să te simţi bine un timp, poate pe moment… pe termen lung nu îţi conferă vindecarea. De fapt, dacă crezi că medicamentele menite să creeze dependenţă te vor vindeca, adică laşi controlul şi responsabilitatea pentru sănatatea ta pe mâna altcuiva, n-am veşti prea plăcute pentru tine…

Îţi pot spune că învăţând cum să redevii sănătos oricând sau să îţi menţii optimă sănătatea, zi de zi, în orice condiţii de stres pe care le ai îţi va aduce IMENSE beneficii.

Am ajuns să cred în ceva pe care îl percep a fi foarte important…

Dacă nu şti cum să reajungi în starea de sănătate perfectă şi deplină, atunci probabil treci prin viaţă cu sentimentul că eşti “mai puţin om”. Nu e uşor de explicat cuiva care nu e bolnav, dar sunt convinsă că ştii EXACT despre ce vorbesc.

Pe de altă parte, dacă ŞTII cum te-ai îmbolnăvit, şi mai ŞTII cum şi în ce condiţii sunt reversibile toate bolile şi suferinţele tale, o să ai încredere în vindecarea ta şi asta cei din jur o vor simţi IMEDIAT.

Crina Vereş