Articole interesante

INTERVIU Ion Mureşan, poet: „Oamenii care nu citesc au o urgenţă a morţii. Orice carte e un rezervor de timp, îţi prelungeşte viaţa“

[ link extern ]

Ion Mureşan poate să meargă pe jos, până la capătul celălalt al Clujului, doar pentru a desena norii care trec pe deasupra casei în care locuieşte fata pe care o place. Poate să-i îngrijească, într-un lighean cu albăstrele, genunchii răniţi. Să-i scrie poezii despre creioanele ei şi să-i dăruiască păsările prinse pe dealul Feleacului. Ion Mureşan poate să scrie două poeme pentru colega de clasă pe care o iubeşte, unul să-i placă lui şi altul să-i placă ei, şi, când e pus în situaţia de a alege între iubită şi poezie, să aleagă, totuşi, poezia. Cam aşa este tânărul poet Ion Mureşan. Totuşi, nu veţi găsi nimic din toate acestea în cele ce urmează. Am făcut o falsă publicitate acestui interviu. Aici e vorba despre lucrurile care preced poezia. Aici este un Ion Mureşan sentimental, lucid, nostim, nostalgic, grav. Aici este Poetul.

Mă întreba un tânăr poet: de unde ştim că poezia e bună sau nu e bună? Am fost puţin surprins de întrebare. Dacă-ţi transmite ceva, atunci e o poezie bună. Poate avea o multitudine de semnificaţii în care cititorul să se regăsească. Dacă el se vede, mai ceţos sau mai limpede, atunci poezia e bună. Cititorul poate descifra mai mult decât autorul. Poate să-l surclaseze, să descopere mai multe sensuri. Asta e o modestie mimată sau o pledoarie pentru poezie? Sigur că nu este o modestie. Cititorii noştri sunt mai deştepţi decât noi. Fiecare are traseul mental marcat de anumite preocupări şi are o seamă de sensibilităţi, de percepţii favorizante. Şi atunci va desluşi altceva decât autorul. Nicio percepţie nu este greşită. Eu le urez elevilor şi studenţilor să le pice la examene o poezie. Tot ce-ar putea scrie este corect: e corespondenţa dintre text şi tine însuţi, nu este o realitate obiectivă. „OAMENII ACEŞTIA AU O URGENŢĂ A MORŢII“

Ce-ar trebui să citească elevii de liceu ca să se apropie de poezie?
Gândeşte-te la clasele primare, de gimnaziu, unde se învaţă o poezie de Vasile Alecsandri. Elevii de-acum nu-l mai înţeleg. Şi nici nu au cunoştinţele de istorie a literaturii ca să priceapă ceva din sensibilitatea epocii lui Alecsandri. Cred că i-ar atrage poezia contemporană, de la Nichita Stănescu încoace. Poeziile lui Nichita mi se par cele mai apropiate de copii. Copilul se joacă cu cuvintele, le tot răsuceşte, inventează construcţii verbale, comunică mai uşor prin spiritul ludic pe care-l are. Vă imaginaţi cum arată un om care n-a citit niciodată nicio carte? Întrebarea ta e de mare tristeţe. Nu pot face portretul unui om care nu a citit nimic. Deşi am fost în foarte multe case în care n-am văzut nicio carte. Nici măcar Biblia nu era! Asta m-a şocat cel mai mult. Cum Dumnezeu pot trăi oamenii ăia?, mă întrebam. Trăiau bine-mersi, dar mie mi se părea că mă aflam într-o casă dezechilibrată. Un iglu – pe mine, în orice caz, m-a cuprins o senzaţie de frig. Cum sunt oamenii ăştia? Au o urgenţă a morţii. Orice carte îţi mai dă timp, îţi dă posibilitatea să mai trăieşti o viaţă, să mai trăieşti o zi din marele timp. O carte e un rezervor de timp, îţi prelungeşte viaţa.

Are poezia un rol terapeutic?
T.S. Eliot spune, în „Funcţia socială a poeziei“, că poezia este importantă şi pentru cei care nu citesc poezie. Chiar şi ei beneficiază de consecinţele poeziei. El demonstra că poezia este cea mai patriotică artă. Unui popor, dacă i-ai distruge toate artele, dar i-ai lăsa poezia, şi-ar putea reface sufletul. Eugen Ionescu şi Cioran spuneau, de exemplu, că gândesc în franceză, dar că visează în română. În zonele foarte profunde ale sufletului este ascunsă limba naţională. Visul e un alt fel de poezie, prin conexiunile neaşteptate, prin faptul că nu prea ştim de unde vine şi ce relaţie are cu realitatea. Şi poeziile apar aproape la fel. Un poet este important chiar şi dacă e cunoscut doar de scara lui de bloc sau doar de familia lui. Cei care sunt în preajma lui beneficiază de alchimia aerului, de o modificare de sensibilitate. Se molipsesc, fără să vrea, de bine şi de frumos. Ai văzut, însă, cât de ruşine le este copiilor să recite o poezie când sunt mici?

Citeste mai mult: adev.ro/nmaon3

Ma intreb ce fel de femeie este aceea care nu-si doreste sa devina mama?
Una foarte egoista!

50 de motive pentru care viaţa fără copii este mai bună


Mişcarea „Childfreedom” luptă pentru dreptul femeilor de a nu avea niciodată copii. Multe femei fac copii din cauza presiunii sociale la care sunt supuse şi nefiind încântate de această nouă etapă din viaţa lor cad în depresie. O femeie care susţine această mişcare a făcut o listă care cuprinde 50 de motive pentru care este mai bine să nu ai copii niciodată.
1. Vei fi mai fericită şi sunt mai puţine şanse să suferi de depresie.
2. Dacă te căsătoreşti, vei avea o căsnicie mai fericită.
3. Vei avea capacitatea mentală şi timpul necesar pentru a dezvolta o relaţie matură şi de calitate.
4. Vei putea să economiseşti bani pentru o bătrâneţe liniştită.
5. Vei putea fi o mătuşică mai implicată şi mai drăgăstoasă pentru că nu vei fi extenuată de copiii tăi.
6. Te poţi dedica în totalitate carierei tale.
7. Îţi vei putea duce la capăt studiile.
8. Îţi vei putea decora casa cu toate lucrurile care îţi plac, fără să trebuiască să te gândeşti că ar trebui să le ţii departe de copil.
9. Nu vei avea casa plină cu lucruri din plastic ieftin destinate copiilor.
10. Partenerul tău de viaţă va primi din partea ta toată dragostea şi atenţia pe care o merită. De asemenea, tu vei fi cea mai importantă persoană pentru el.
11. Şi animalele tale de casă vor primi mai multă atenţie din partea voastră.
12. Poţi mânca orice îşi doreşti, la orice oră doreşti, fie că este vorba de o un prânz exotic sau fursecuri cu ciocolată.
13. Nu vei avea pe cine să cerţi şi să pedepseşti.
14. Casa ta va fi o oază de linişte, nu un haos obositor.
15. Personalitatea ta nu va suferi schimbări.
16. Vei avea parte de intimitate.
17. Vei avea parte de somn liniştit pe toată durata nopţii.
18. Vei avea timp şi energie pentru exerciţii fizice regulate şi pentru a avea grijă de sănătatea ta.
19. Vei fi la zi cu informaţiile despre ce se întâmplă în jurul tău, astfel că vei putea lansa şi participa la conversaţii interesante.
20. Vei putea să te concentrezi 100% pe propria ta persoană.
21. Vei afecta mai puţin mediul înconjurător decât prietenii tăi care au copii. S-a dovedit că o măsură importantă de a proteja mediul este ca oamenii să aibă mai puţini copii.
22. Poţi fi tu însăţi fără să îţi faci griji că nu eşti un bun exemplu. 2
3. Poţi trăi în orice oraş îţi doreşti fără să trebuiască să te gândeşti la calitatea învăţământului sau a mediului în care creşte copilul.
24. Vei putea călători mai mult, iar călătoriile nu se vor limita doar la perioadele vacanţelor şcolare sau la destinaţii atrăgătoare pentru copii.
25. De asemenea, îţi poţi folosi zilele de concediu plătit pentru călătorii, nu pentru a sta acasa şi a avea grijă de copilul bolnav.
26. Poţi să petreci un week-end întreg vegetînd în pijamale dacă asta îţi doreşti.
27. Vei putea să fii spontană, să faci lucruri care tocmai ţi-au trecut prin cap, fără să trebuiască să-ţi faci griji cu privire la copil, la persoana cu care îl laşi şi aşa mai departe.
28. Poţi să înjuri sau să umbli goală prin casă.
29. Nu va trebui să treci prin durerile facerii.
30. Îţi vei putea menţine mai mult spiritul tânăr şi sex-appeal-ul.
31. Vei putea mânca liniştită, fără să fie nevoie să te ridici de la masă pentru a servi copilul. 32. Vei putea să-ţi cumperi orice maşină îţi doreşti.
33. Vei putea trăi în orice tip de casă îţi doreşti: cu scări în spirală, cu colţuri ascuţite sau curte mică. Dacă e pe gustul tău e de ajuns.
34. Vei putea să cumperi o locuinţă mai ieftină fiindcă nu vei avea nevoie de un dormitor în plus sau de o localizare într-o zonă cu o şcoli bune.
35. Când vei face piaţa vei cheltui jumătate din cât cheltuieşte o familie cu copii.
36. De asemenea, cheltuielile pentru utilităţi vor fi mai mici.
37. Şi costurile carburantului vor fi mai mici pentru că vei avea mai puţine drumuri de făcut. 38. Vei putea petrece week-end-urile făcând orice îţi doreşti şi nu participând la zile de naştere plictisitoare.
39. Vei avea energia şi interesul necesare pentru a menţine o viaţă sexuală mulţumitoare. 40. Vei putea să ajungi acasă la orice oră îţi doreşti.
41. Vei putea să petreci oricât de mult timp doreşti citind, ascultând muzică, meditând sau dormind în timpul zilei.
42. Vei avea o viaţă liniştită, fără să trebuiască să faci zece lucruri în acelaşi timp.
43. Vei îmbătrâni mai greu şi vei avea mai puţine riduri decât prietenele tale care au copii. 44. Fiecare noapte poate fi destinată întâlnirilor dacă asta îţi doreşti.
45. Vei avea mai puţine griji.
46. Vei avea timp şi energie să contribui activ la comunitatea din care faci parte. Te vei putea implica, de exemplu, în voluntariate.
47. Te vei putea uita la orice program de televiziune.
48. Vei consuma mai puţin timp şi efort pentru curăţenie.
49. Vei avea timp, bani şi energie pentru hobby-urile tale.
50. Nu te vei confrunta cu greţurile de dimineaţă.


Sursa: [ link extern ]

Andrew Solomon: Iubirea nu vindeca

Înainte de a deveni un autor renumit şi una dintre cele mai puternice voci ale deceniului, a fost o victimă a depresiei, o boală ale cărei dimensiuni depăşesc teritoriul comun al înţelegerii. Andrew Solomon a vorbit, în Q Magazine, despre viaţa trăită sub însemnele depresiei, iubirii şi vindecării.



„Aveam de gând să mă sinucid, am citit cartea ta și m-am răzgândit!”

Educat la Cambridge şi Yale, după ani de documentare riguroasă, dar, mai ales, pe baza propriei experienţe, Andrew Solomon decide să publice, în 2002, „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei”, cartea aflându-se printre finalistele pentru Premiul Pulitzer. Deopotrivă eseu, investigaţie jurnalistică, studiu de caz, literatură de introspecţie, această carte surprinde, în toată plenitudinea ei, o boală care, până în prezent, a dus la moartea a sute de mii de oameni. Situaţia este şi mai îngrijorătoare în condiţiile în care există foarte mulţi indivizi care, deşi suferă de depresie, nu o tratează din varii motive: ruşinea de a fi stigmatizat, neidentificarea la timp sau ignorarea bolii, speranţa că va dispărea de la sine.

În confruntarea cu depresia, susţine Andrew Solomon, cel mai important pas este căutarea unui ajutor. „Depresia este o boală tratabilă prin medicație, psihoterapie. Dacă este cazul, încercați şi terapia electro-convulsivă. Încercaţi orice vi se pare că ar putea să dea rezultate. Orice acţiune este importantă, atât timp cât nu vă izolaţi. Faceţi ceva semnificativ în viaţa profesională, cea personală sau în amândouă. Nu în ultimul rând, nu vă daţi bătuţi, alocaţi oricât timp este nevoie. Sentimentele de disperare nu sunt decât o stare temporară şi, dacă veţi rezista, atunci vremuri mai bune vor veni pentru voi”, a declarat Solomon pentru Q Magazine.

De mai bine de un deceniu, scriitorul a devenit un avocat şi un mesager al luptei cu depresia şi, deşi recunoaşte că uneori zecile de mii de scrisori sau e-mailuri primite de pretutindeni îl obosesc, totuşi satisfacţia că a reuşit să ajute un om îi dă putere să continue pe acest drum. Solomon ne-a povestit că, în urmă cu ceva timp, a primit o scrisoare fără expeditor, în care era trecut mesajul: „Aveam de gând să mă sinucid, am citit cartea ta și m-am răzgândit”. „Ce îşi poate dori mai mult un scriitor? Mi-ar plăcea să cred că există oameni care mi-au citit cartea şi care s-au simţit mai puţin singuri sau, în baza experienţelor descrise, au avut puterea să ceară ajutor”, a mărturisit scriitorul.



Ce este depresia?

În prezent, la nivel mondial există între 120-200 de milioane de persoane care suferă de depresie, ceea ce reprezintă aproximativ 3% din populaţia de pe glob, conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Deopotrivă medici, psihologi, psihanalişti, sociologi au analizat fenomenul, propunând diferite modele de înţelegere şi de vindecare pentru cei care suferă de o astfel de afecțiune. Unii au asociat-o unei anomalii fiziologice, alţii au vorbit despre depresie ca fiind un efect al anomiei sociale, pe fondul alienării şi însingurării indivizilor. Cert este că depresia nu este doar o boală cu o sorginte chimică, ce poate fi vindecată exclusiv cu medicamente, la fel cum nu este doar una psihologică, ce poate fi vindecată doar prin terapie. În tratarea acesteia, trebuie să vizeze toate aspectele care au dus la declanşarea sa.

121 de milioane de oameni sufereau, la nivel mondial, în 2012, de depresie, potrivit OMS

1 din 10 americani suferă de depresie, conform ultimelor date ale Departamentului de Sănătate din SUA

1 din 4 femei din SUA, cu vârste între 40 şi 50 de ani, luau antidepresive, în 2011, arată un raport al Institutului Naţional de Sănătate (National Institute of Health)

În accepţia lui Andrew Solomon, depresia este, în primul rând, o disfuncție organică a creierului. Latura sa biologică poate fi declanşată de experienţe de durere și traume. În acelaşi timp, apariţia depresiei poate fi pusă şi pe seama lipsei unui scop în viață sau absenţei iubirii. „Uneori, oamenii ajung să interacţioneze mai mult cu gadgeturile decât cu ceilalţi semeni. Muncesc prea mult, dorm prea puţin şi nu mănâncă sănătos. Depresia poate fi provocată de o infinitate de experienţe și atribuirea apariţiei acesteia unei singure cauze poate fi periculos de naiv”, a explicat pentru Q Magazine scriitorul american.



Banii şi opulenţa, în general, nu sunt antidepresive

Existenţa guvernată de paradigma lui „a avea” nu fereşte individul de pericolul căderii în depresie, dimpotrivă, uneori, poate accelera apariţia acestei boli. Există din ce în ce mai multe cazuri de oameni care au un statut social elevat, o slujbă bine remunerată, familie, suficienţi bani încât să trăiască o viaţă fără griji, şi, totuşi, sunt profund nefericiţi.

„Eu spun mereu că opusul depresiei nu este fericirea, ci vitalitatea”, susţine Andrew Solomon. Potrivit acestuia, banii şi opulenţa, în general, nu pot fi considerate antidepresive. „Sunt unii oameni care au foarte mulţi bani şi care sunt nefericiţi, însă sunt şi cei care sunt fericiţi, în condiţii similare. La fel, există oameni care au foarte puţin şi sunt nefericiţi, iar alţii sunt fericiţi. Nu putem susţine ideea unei corelații între posesiune şi fericire. Într-adevăr, există un minimum de nevoie care, nesatisfăcut, cauzează suferinţă: foamea, neputinţa de a te odihni, spre exemplu. Bogăţia poate uşura unele lucruri, însă nu este întotdeauna răspunsul la problemele tale, nu este un antidepresiv”, spune editorialistul New York Times.

În aceeaşi notă poate fi interpretată şi iubirea, care, în viziunea lui Solomon, nu reprezintă o garanţie că depresia nu va apărea sau că, odată instalată, va fi un antidot pentru a-i pune capăt. „Nu există un astfel de lucru – să fii prea iubit sau prea iubitor – încât să fii ferit de depresie. Dar iubirea ajută. Nu vindecă depresia, dar o face, uneori, mai uşor de suportat. Depresia este o boală a singurătăţii, iar dacă oamenii recunosc, la nivel raţional, că nu sunt singuri, atunci şi depresia îşi pierde din controlul absolut pe care îl are asupra acestora”, a conchis scriitorul.

Depresia este dificilă sub două aspecte, punctează Andrew Solomon. „Primul nivel este durerea inerentă cauzată de această boală. Durerea interioară este atât de mare, încât nimic şi nimeni nu pot transforma depresia într-o experienţă plăcută. Simptomele unei astfel de condiţii sunt extrem de neplăcute şi adesea foarte agonizante. Totodată, această durere este exacerbată, într-o foarte mare măsură, de un stigmat social care planează asupra persoanelor depresive, şi cărora li se spune adesea că boala lor este, de fapt, un eşec sau o slăbiciune morală. Nu este o tară morală, este o boală, iar oamenii suferind de o astfel de condiţie medicală ar trebui să-i facă faţă fără să mai poarte povara cruzimii altora. Răutatea socială şi stigmatizarea fac durerea să fie mai puternică. Dacă am putea să scăpăm de acea intoleranţă stranie, atunci şansele recuperării pentru un om cu depresie sunt mai mari. Iar cei care sunt intoleranţi ar avea mai puţine motive să se teamă de depresia altora sau de cea proprie”.



Andrew Solomon este doctor în psihologie şi scrie literatură de factură politică, culturală, psihologică şi de ficţiune. Are o vastă activitate publicistică, articolele şi eseurile sale despre depresie, egalitate de gen, sinucidere asistată şi alte subiecte de interes larg apar în publicaţii de prestigiu precum „The New Yorker„ sau „The New York Times Magazine„. Cartea sa „Demonul amiezii. O anatomie a depresiei” a fost inclusă de publicaţia „The Times„ pe lista celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului

Anghel Rugina vorbeste despre stapanii lumii.
[ link extern ]

Daca va plac enigmele sau lucrurile mai ciudate
[ link extern ] /