refuzul unui notar pentru o declaratie

dupa cate am inteles se referea la comportamentul notarului. Pe langa respingerea autentificarii.

inteleg ca notarul are dreptul sa refuze,dar nici macar nu mi-a dat dreptul sa explic despre ce este vorba,mi-a zis foarte clar ca nu imi va face aceata declratie deoarece nu am un titlu de proprietate (cu toate ca cei de la cez nu mi-au cerut sa dovedesc ca sunt proprietar ci doar ca sora mea este de acord sa preiau eu acel contract pana la rezolvarea actelor de succesiune), avand si adeverinte de la primarie cum ca doar noi doua locuim la adresa respectiva.)raspunsul dansului a sunat ceva de genul:'nu ai titlul de proprietate pe locuinta ,nu poti sa faci acel contract iar eu nu iti fac nici o declaratie,incearca alti notari ca sunt destui.

Fiecare este raspunzator pentru ceeace face prin urmare daca respectivul notar a considerat ca nu este corect sa autentifice aceasta declaratie inseamna ca a considerat ca , nu poate indeplini acest act.Conform art.70 din legea notarilor se arata:
Art. 70. (1) In actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare notarul public este obligat sa verifice situatia proprietatii si sarcinile bunului. in acest scop, notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale instrainatorului si, dupa caz, extrasul de carte funciara sau certificatul de sarcini, precum si certificatul de atestare fiscala
(OMJ nr. 1410/C1996, publicat in Monitorul Oficial nr. 25/15 februarie 1997).

Se pare ca juristii CEZ sunt ceva mai luminati decat notarul in cauza, numai ca ei n-au avut "norocul" sa ajunga notari.

Descendentii sunt mostenitori sezinari. Au dreptul de a lua in stapanire bunurile succesorale si de a le ADMINISTRA fara a fi nevoie de indeplinirea vreunei formalitati.

Contractul cu CEZ nu este unul de constituire sau transmitere de drepturi reale. (ca sa fi intrat sub incidenta art 70 citat mai sus de @liamic43).

Fie notarul era ...plictisit (nu-si revenise dupa vacanta), fie nu stapaneste materia pe care ar fi trebuit sa o cunoasca cel mai bine (succesiuni), fie ...hai s-o spunem cinstit ...avea "chef" sa dezbata o succesiune si nu sa autentifice o declaratie de ...2 lei.

Cand va loviti de refuzul unui notar de a autentifica un act, iar argumentele pe care le graieste nu sunt convingatoare (oh! da! Slava Domnului, sunt inca destui cei care stiu ce spun) solicitati incheierea de respingere. Asta trebuie motivata si-i alunga ...plictiseala. Sau il face sa se gandeasca mai bine la ce-a grait.

Nu nteleg pe ce baza notarul poate refuza sa legalizeze o declaratie. Daca eu declar ca luna este patrata, legalizarea declaratiei mele nseamna ca "eu declar acest lucru". Notarul nu are vocatia de a determina daca luna este patrata sau rotunda, sau daca eu am sau nu am competenta de a declara acest lucru. In Romania notarul continua sa aibe reputatia unui fel de mentor paternalist - pentru care ar tebui sanctionat.

Dar notarul nici nu este obligat sa nteleaga ce sta scris n acea declaratie. Spre exemplu daca eu vreau sa-mi legalizez o descoperire stiintifica, o teorema matematica, asta nu nseamna ca notarul trebuie s-o si inteleaga. Alt exemplu : daca declaratia este intr-o limba straina, iarasi notarul nu trebuie s-o traduca ca s-o inteleaga, fiindca tot ce ceritifica el este ca domnul cutare, la data cutare, a semnat documentul cutare, indiferent de ce sta scris in acel document. Cerinta (foarte curenta) de a traduce acea declaratie, ba chiar de a o copia si o clasa, este o reminiscenta securista, care trebuie inlaturata urgent. In alte tati cu traditie mai lunga de civilitate, notarul nu cere traducere, si nu pastreaza copie.

Acum, evident, nimic nu ne asigura ca camera notarilor nu este si mai retrograda decit membii sai, deci este probabil ca plingerea respectiva va fi total inutila.