legally_aid a scris:
Tocmai , ca nu scrie niciunde nici ca martorul are dreptul la parator , in plus, nefiind parte i n dosar nu poate studia dosarul.
Ok, dar de ce i/ar fi recunoscut unui anume martor expres acest drept, exista in practica ceva care sa determine acest lucru, fiindca in lege nu se specifica decat ceea ce stim ..
Sa admitem
ca el ar fi undeva la limita schimbarii calitatii, din martor in invinuit, ar justifica acest lucru desemnarea unui aparator?
Apoi, faptul ca este vorba despre o marturie depusa prin comisie rogatorie, nu mi se pare ca ar necesita conditii speciale.
Acest martor are de confirmat ceva, intocmirea unui act de catre el, act de care s/a folosit inculpatul pentru a comite niste fapte ilicite in strainatate....
1. Tocmai pentru ca legea nu interzice in mod explicit dreptul de a fi
asistat juridic al martorului, pe baza unui cunoscut principiu de drept, inseamna ca permite aceasta asistenta;
2. Legea 51/1995 - republicata, prevede ca activitate a avocatului, asistenta si reprezentarea oricarei persoane fizice, in fata oricarei autoritati;
3. Speta dvs. imi da de gandit si inclin sa cred ca martorul citat avea
in momentul citarii calitatea de martor, iar
in momentul audierii, deja i se schimbase calitatea, ceea ce a determinat numirea unui aparator din oficiu. Cu toate acestea, in situatia descrisa de mine, organul de cercetare
avea obligatia incunostiintarii persoanei in cauza asupra acestui aspect, asupra invinuirilor ce i se aduc si asupra dreptului de a-si alege un aparator (alegere care determina incetarea mandatului aparatorului din oficiu).