Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.
Rudyard Kipling – Dacă
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi…
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti să mori…
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş…
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic…
In seara aceasta l-am vazut pe Florin Piersic intr-o emisiune, dedicata zilei sale de nastere (peste cateva zile, 77 de ani). Pe langa multe povestiri, a amintit si de poezia ''Doamne, daca-mi esti prieten''
Spiridon Popescu - ''Doamne, daca-mi esti prieten''
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.
_____________________________________________________________
Am citit, dupa ce am scris aici poezia, o completare care mi-a placut foarte mult. Am avut noroc ca am putut s-o adaug.
Alexandru Toma
Doamne, cu Tine prieten,
crezând că nu am duşmani,
râd de mine astăzi hoţii,
căci doar eu sunt fără bani...
Când eu mă rugam la Tine,
râzând, ei goleau cămara...
Ţi-aş mai cere-n ceasul morţii:
Nu-i lăsa să-mi ia şi ţara!...
Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.
Dragostea mea,
ne-am întâlnit
îsetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.
Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.
Scumpi copii, dupa vacanta,
Va mai amintiti de Zdreanta,
Cel cu ochii de faianta,
Cum l-am scris şi l-ati citit?
Cîte unul, cît;i ati fost,
L-învata şi pe de rost.
Rasfatat şi mult iubit
Zdreanta-al nostru a murit.
Ramasese din frumosul
Prieten bun, pielea şi osul.
Îşi pierduse şi mirosul
ªi vederea, şchiopatînd
ªi cazînd din cînd în cînd.
Ma striga din glod şi apa
Sa-l mai scot din cîte-o groapa,
Aducîndu-şi poate-aminte
De un drum de mai nainte
O lua strîmb printre strujani
Dînd cu botu-n bolovani,
Pentru ca întîi şi-ntîi
Sa-l ridic şi sa-l mîngîi.
Zdreant;a, fara sa ma vada,
Ma ştia cam prin livada.
Sufar de atunci cumplit
Sa ştiu Zdreanta ca-a murit.
Plînge sufletul din mine.
Îl aştept şi nu mai vine.
Mai aflati, şi nu e bine,
Ca ce fuse nu mai vine.
Vremea deapana şi toarce
ªi ce-a fost nu mai se-ntoarce.