Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.
Rudyard Kipling – Dacă
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
În mintea omului ramâne
Tabloul fericirii stinse…
Astfel tresar si-n al meu suflet
Reamintirile întinse;
Aci revad o alba casa…
O hora, fete, fluturi, salbe,
Frunzisuri, vii si flori pe câmpuri
Si porumbei cu aripi albe!
Aci ma vad pe alte tarmuri
Pribeag prin tarile straine,
Pe margine de-albastre lacuri
Cu negre stânci si vechi ruine!
Aci revad, revad un tânar…
La brat el poarta o femeie…
Le bate inima-n unire
Si afla-a raiurilor cheie!
Padurea-n umbra le-nfasoara
Amorul lor ca un tezaur
Si soarele prin frunze-apune
În fundul unui cer de aur!
Dar, Doamne, pentru ce pe lume
Când versi atâta fericire
Ne-o iei îndata ce ne-ai dat-o
S-abia ne lasi o suvenire?
Te mai zării odată, te revăzui, gigante,
O, dragul meu Ceahlău!
ª-a tale suvenire în inima-mi săpate,
Îmi zic că-s june eu.
Subt ale tale poale sunt şi voi fi tot june,
Căci tu nu-mbătrâneşti,
De mii de ani atâta te-nalţi ca o minune,
Subt boltele cereşti.
Tu ai văzut în juru-ţi popoare felurite,
În lupte furnicând;
Românul însă singur cu inimă fierbinte
Stătu te admirând.
El poartă a ta deviză, el vrea să stea ca tine,
Ca munte neclintit,
ªi iată-l că se-nalţă, şi iată-l că devine
A fi în veci unit.
Sunt sigur că acuma te uiţi cu bucurie
La fraţii din Carpaţi,
Bucecii, Caraimanul, închinăciune ţie
Trimit ca nişte fraţi.
Ei speră ca şi tine, că vreodineaoară
Tot va suna o oară
Ca munţii României de dânsa răzleţiţi
Să fie toţi uniţi.
*
Tu stai de cer aproape şi poate câteodată
Pe Panaghia ta,
Vin îngerii să vază Moldova lăcrimată:
Atunci nu ne uita.
Spune c-acele lacrimi sunt numai o mânie
De Iaşi şi Bucureşti,
Căci nu-i român să zică, că nu e România,
Că nu sunt căi cereşti.
Unirea României a fost predestinată
De-al cerului decret,
Ea trebui să trăiască, ea este ordonată
De-a prospera cu-ncet.
Vom trece poate faze de plângeri şi de ură,
Dar cei adevăraţi
Români cu bărbăţie, cu inimi de căldură
Vor rămânea tot fraţi.
În secolul de faţă popoarele cu minte
Pe-această cale merg,
Sătule de viaţă în fracţii umilite
La uniuni alerg.
Naţionalitatea azi are precădere,
Căci piere foarte greu.
Mă duc la România şi pân’ la revedere
Adio, drag Ceahlău!
Sa stam candva de vorba
Iubitul meu, in doi
Sa cheltuim o noapte
Pe tot ce suntem noi.
Sa ne apuce ziua.
Ca un frison tarziu
Tu sa gatesti cafeaua
Eu un batran rachiu.
Sa tremuram pe-aproape
La geam eventual
Sub ploaia de miresme,
A unui bland caval
Tu sa-mi aduci aminte
Iar eu, eu sa ma mir
Ca de un vin bezmetic
Uitat intr-un potir.
Sa arda pe-ndelete
In soba pentru gaz
Carbunii economic
Din tot ce-a mai ramas
Sa fie cald in casa
Si randuiala-n lucruri
Sa fim intaia data
Noi, singuri, sa te bucuri.
De noaptea care trece
De ziua care vine
Atat cat se mai poate
Cat ni se mai cuvine.
Sa stam ca unul singur
De vorba amandoi
Si sa sapam in urma
Pana vom da de noi.