Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

O, ramâi - Eminescu Mihai

O, ramâi, ramâi la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu stiu sa le-ascult;

In al umbrei întuneric
Te asaman unui print,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminti;

Si prin vuietul de valuri,
Prin miscarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taina
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te vad rapit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
In a apei stralucire
Intinzând piciorul gol

Si privind în luna plina
La vapaia de pe lacuri,
Anii tai se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin padurea,
Bolti asupra-mi clatinând;
Suieram l-a ei chemare
S-am iesit în câmp râzând.

Astazi chiar de m-as întoarce
A-ntelege n-o mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot?

Ionut Caragea- ''Absenta a ceea ce suntem''

Ceva din mine caută singurătatea, ceva caută oamenii.
Bine că am ce alege.
Ceva din mine caută lumina, ceva caută întunericul.
Bine că pot arde, bine că mă pot stinge.
Ceva din mine caută liniştea, ceva caută larma.
Bine că există cuvântul.
Ceva din mine caută moartea, ceva caută nemurirea.
Bine că există cerul.
Ceva din mine caută ceva din tine.
Bine că există iubirea.
Ceva din mine caută adevărul, ceva caută minciuna.
Bine că există cugetul.
Ceva din mine caută totul, ceva caută nimicul.
Bine că există ceva care caută ceva.
Ceva din mine caută suferinţa, ceva caută alinarea.
Bine că există lacrima.
Ceva din mine caută fericirea.
Bine că există speranţa.
Ceva din mine caută agonia, ceva caută extazul.
Bine că mai pot să respir.
Ceva din mine îl caută pe Dumnezeu, ceva îl caută pe diavol.
Bine că am în cine să cred şi de cine să mă lovesc.
Ceva din mine caută uitarea, ceva caută amintirea.
Bine că mai există visele.
Ceva din mine caută o secundă, ceva caută un minut,
Ceva caută o oră, ceva caută o zi, ceva caută o lună,
Ceva caută un an, ceva caută o viaţă,
Ceva caută mereu ceva...

Valeriu Cercel - ''Batrânul Mos Craciun''

As fi putut sa cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Si nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Ca Mosul cel iubit e-un basm pentru copii,

Si nici chiar prin liceu, chiar si la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am asteptat,
Catau sa ma convinga, cu chestii fumate,
Ca Mosul nu exista si nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci si n-am sa cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri asteptat
De oameni întelepti si nu de maimutoi,

Asa ca ma gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât ma iubesc, sa-i mint pe nepotei
Ca “Mosul” care-l stiu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi stelute se coboara,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepotii azi, e sigur c-o s-apara
Batrânul Mos Craciun, cu daruri la copii…

Iar voi ce-ati mai nega, de rai si urâciosi
Ce-ntr-una clevetiti ca “Mosu”-i basm curat,
Va rog, pe cinstea mea, fiti oameni seriosi !
Pe Mos Craciun îl stiti ca este-adevarat…

E drept, batrânul “Mos”, care odinioara
Venea prin nea în zbor, din nordul departat,
Cu barba, nasul ros’, cu reni la sanioara,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, si-i zilnic barbierit,
De sac a si uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, ma mir cum n-ati ghicit !
E rosu câteodat’, de la un paharel,

Si când o ia la mers, ca un arac de vita
E zvelt, nu-i cocosat, si-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când da cu ochii de-o pipita,
Dar asta…ce sa mai !...ramâne între noi…

P.S. Sper sa va placa aceasta poezie. Pe mine m-a impresionat. N-am stiut unde s-o asez, in care topic. Am observat ca acest topic, deschis de Andreea, nu prea mai este citit. Amdreei, si dvs, tuturor, sarbatori cu sanatate si bucurii!

''Răgaz'' de William Henry Davies

[ link extern ]

Ce-i viaţa asta, dacă-n griji scăldat,
Nu ai răgaz de stat şi de visat?
N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi şi vaci;
Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriţă nucile şi-ascunde,
Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopţii miez.
Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i priveşti picioarele dansând;
S-aştepţi până îmbogăţeşte gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.
Rea-i viaţa asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat…
______________________________
''Leisure''

What is this life if, full of care,
We have no time to stand and stare.

No time to stand beneath the boughs
And stare as long as sheep or cows.

No time to see, when woods we pass,
Where squirrels hide their nuts in grass.

No time to see, in broad daylight,
Streams full of stars, like skies at night.

No time to turn at Beauty's glance,
And watch her feet, how they can dance.

No time to wait till her mouth can
Enrich that smile her eyes began.

A poor life this is if, full of care,
We have no time to stand and stare.

Omul de zapada
de V. Carianopol

Bogdanel a strans din strada
Guguloaie de zapada.
Si in curte, langa pom,
A facut din ele-un om.

Ochii negri de taciune,
I-a facut din doi carbuni,
Iar in loc de nas i-a pus
Un ardei cu varfu-n sus.

A luat matura, la fel,
Si a pus-o langa el,
Celor care-l vad afar’
Sa le para gospodar.