Puteti ierta? Si daca da, cat de des puteti face asta?

Orice se poate ierta, e crestineste, asta ne invata Dumnezeu.
Dar nu este obligatoriu sa uiti. Macar pentru a te feri si alta data de ceva asemanator.

buna dimineta tuturor
"A gresi e omeneste ,a ierta e dumnezeieste"
asa cum spune acest proverb unii pot s-o faca alti nu..
Si eu am trecut prin aceasta incercarea a vieti acum 30 ani si de atunci ,am sperat ca va veni ziua sa pot spune cu inima impacata ca pot ierta ,dar acea zi se lasa asteptata.
Pe aceea persoana nu o urasca,asa cum spun si uni colegi,mi-a ajuns sa-mi fie indiferenta si sa sper doar ca D-zeu ii va lumina mintea si poate in ceasul al doisprezecelea sa -si dea seama cit a gresit de-a lungul anilor fata de mine..
eu nu pot judeca nici condamna ,dar nimeni nu pleaca de pe acest pamant fara sa plateasca greselile si rautatile facute persoanelor,mai ales celor dragi,sau chiar rude fiind.
deci @MAria ..rabdare si speranta,vei ierta cu timpul,asa cum si eu o voi face pina la final.

Eu cred ca numai Dumnezeu iarta cu adevarat! Parerea mea e sa ignori sau sa te faci ca persoana respectiva este iertata, dar ATENTIE!

Am sa va spun doar o intamplare!

Un "foc de paie" iscat in casa mea de atitudinea extrem de posesiva a unuia dintre locatarii casei mele (ma exprim asa pt. a nu intra prea mult in intimitate, deoarece nu acesta este scopul acestei discutii). Bineinteles ca atitudinea posesiva a personajului mentionat atinsese paroxismul, acuzand si jignind fara temei, iar cel lezat, era in culmea disperarii, cuprins de o ura de moarte ce parea irevocabila, ireconciliabila.

Intamplarea, daca vreti, sau poate ca nu e nimic intamplator pe lumea aceasta, face ca un prieten ceva mai matur, mai intelept sa sfatuiasca pe cel lezat sa ia aceasta intamplare ca o binecuvantare divina, (poate ca incercarile grele prin care trecem nu sunt decat trepte spre evolutia noastra spirituala), ba mai mult da sfatul ca cel lezat "sa multumeasca lui Dumnezeu", sa intinda masa deosebita pt. toti membrii familiei cu diverse bucate, vin, lumanari spunandu-i ca incordarile in familie dispar cu bunavointa, intelegere si mai ales nelasand supararea, ura a se croniciza.

(Credeti-ma nu e lucru usor sa urasti de moarte si totusi sa gatesti si sa intinzi masa de sarbatoare, cu diverse bucate gatite de tine...chiar si pentru cel ce te-a lezat.)

Rezultatul a fost cel scontat, chiar daca nu s-a obtinut instant, pe loc...a fost o minunata intamplare...un minunat exemplu de iertare in familie.

Bineinteles ca nu se poate generaliza, bineinteles ca sunt situatii si situatii.
Si eu personal, nu sunt adepta iertarii neaparate. Iert daca pot, daca lucrul cu pricina poate fi iertat, dar daca nu pot, nu ma las totusi purtata de ura vesnic, incerc sa ma distantez si sa-mi traiesc viata frumos, fara ura si suparare.

Maria_ a scris:

Cineva drag mie, a gresit mult fata de mine cu cativa ani in urma.. insa, astazi, cand am vorbit cu cineva despre iertare, mi-am dat seama ca nici pana azi, n-am putut ierta acea persoana! In gandul meu brusc s-au ivit o gramada de intrebari.. si una dintre ele ar fi aceea... eu daca nu iert, cum as putea sa fiu iertata? Cu toate astea, nu pot nici astazi accepta ceea ce mi-a facut acea persoana.. ( deci, nu o pot ierta )...! Am iertat pe altii care au gresit fata de mine.. dar, pe acea persoana nici astazi n-am iertat-o ( o urasc cu toata fiinta mea... o urasc ca mi-a facut mult rau )!
Daca cineva dintre Dumneavoastra a putut ierta un om in care a sperat si ulterior la dezamagit foarte, foarte tare, va rog din adancul inimii mele sa-mi spuneti cum ati reusit asta!
In speranta ca-mi veti impartasi din experientele Dumneavoastra, Va multumesc anticipat!
Cu stima, Maria!

Draga mea Maria, nu pot sa-ti povestesc despre experientele mele referitoare la "iertare" pentru ca, ar trebui sa ma apuc sa scriu cateva carti...nu exculd insa ca aceasta posibilitate sa se intample, la un moment dat.:)

Pot sa-ti povestesc despre ceea ce inseamna iertarea pentru ca, are o foarte mare legatura cu propria ta persoana, cu ceea ce esti sau...crezi ca esti.
Pot sa-ti mai spun ca, toate realizarile pe care le am, in aceasta viata, au pornit de la "iertare".

Iertarea este un Dar ce ne-a fost dat pe tot parcursul timpului.Ea exista mereu acolo si e singurul Dar de care o sa ai vreodata nevoie ca sa treci dincolo de experienta durerii si a suferintei.
Desi iertarea functioneaza in lumea noastra, a oamenilor, ea vine din Spirit si are o stransa legatura cu iertarea de sine, cu iubirea si acceptarea.
Atunci cand nu poti sa ierti pe cineva, in realitate nu te ierti pe tine, nu esti impacat cu tine insati, rana nu este vindecata.

Vindecarea ta va veni intotdeauna de la acceptare, iubire si iertare.La randul sau, aceste notiuni implica responsabilitate, fata de propria persoana, in primul rand si apoi fata de ceilalti.

De exemplu, lucrurile pe care la un moment dat noi le consideram "rele", in viata noastra, noi le aducem catre noi, pentru a putea invata o lectie, in plus, desi viata pare aleatorie-in aparenta, la un nivel mai profund, ea este complet organizata.

Intotdeauna cand in viata mea a aparut un eveniment/imprejurare negativa/nefavorabila, si am avut o anumita atitudine, nu am considerat ca am gresit ci ca am experimentat pentru ca, in timp, acea "cauza" a generat o evolutie/o reusita in viata de zi cu zi.

Fiecare situatie din viata noastra, ne ofera un dar pozitiv.Daca privim partea goala a paharului, nu o sa fim niciodata in stare sa ne insusim lectia de viata si vom repeta aceeasi greseala/experienta pana cand, vom fi in stare sa vedem acel dar si...sa ne schimbam perceptia cu privire la acea experienta.

Insa..apa o bea fiecare.:)