Puteti ierta? Si daca da, cat de des puteti face asta?

Poti sa ierti, dar sa nu uiti (pentru a nu repeta greseala).
Maria, toti ne pozitionam, de obicei, in situatia celui ce judeca greseala cuiva (fata de noi sau fata de altii), dar nu analizam nici o secunda atitudinea noastra initiala fata de acea persoana.

Te-ai gandit vreodata de ce unii/unele sunt ca un magnet pentru cei ce fura, inseala sau sunt violenti?
Victima este fascinata de calau, iar acesta vede oportunitatea si profita (de, nu se poate abtine!).
Victima este ca un fluturas care atras de lumina unui bec se tot invarte in jurul lui, neputand sa se indeparteze.
Iertarea este crestineasca si ne ajuta spiritual, dar nu este suficienta.
Cand nu ne invatam lectia (si nu ne schimbam atitudinea, nu luam masurile care se impun), vom fi pusi in situatia de a o repeta.
Pana la urma asta inseamna adaptarea, recalibrare continua.
Frumusetea vietii consta in cautarea permanenta a eu-lui, a armoniei cu tine si impreuna cu ceilalti. :luck: :)

Herra_
multumesc.

Aveti dreptate in ceea ce spuneti:

"...iertarea este ne-ce-sa-ra. Nu poti pleca mai departe fara iertare. Este impacarea cu sinele."

"...iertarea porneste tot din egoism. Samanta aceea mica de egoism pe care orice om o are."

...egoism absolut necesar si normal, cred eu.

Daca pot ierta?Asa imi place sa cred!Cit de des o pot face? Nu am tinut cont niciodata cit sau de cite ori am iertat pe cineva.Ce rost are daca tot am iertat?
Spunea cineva, aici pe forum ca, iertarea este un dar divin.Nu am nimic impotriva.
Eu cred ca iertarea vine din frumusetea interioara a fiecaruia,iertarea vine din inima si din educatie.Nu as vrea sa ma intelegeti gresit,departe de mine gindul sa acuz sau sa jignesc pe cineva,dar daca a ierta nu ar fi tratat in invatamint doar ca un verb oarecare ,am invata de mici ca a ierta este un sentiment nobil pe care daca il cultivi, cu timpul, face ca lumea sa fie mai frumoasa si mai plina de culoare.
Si mai cred ceva ,cred, ca iertarea depinde de gravitatea greselilor,depinde de timp si de dispozitia celui care te iarta,depinde de tine ca individ sa iti dai seama ca ai gresit si sa iti repari gresala.
Eu una nu sunt capabila sa urasc( desii am incercat) ;asta nu inseamna ca sunt mai buna sau ca nu sunt acida uneori.
Sa aveti parte de iertare si de puterea de a ierta!

Cu stima:bow:

aradna a scris:

Daca pot ierta?Asa imi place sa cred!Cit de des o pot face? Nu am tinut cont niciodata cit sau de cite ori am iertat pe cineva.Ce rost are daca tot am iertat?
Spunea cineva, aici pe forum ca, iertarea este un dar divin.Nu am nimic impotriva.
Eu cred ca iertarea vine din frumusetea interioara a fiecaruia,iertarea vine din inima si din educatie.Nu as vrea sa ma intelegeti gresit,departe de mine gindul sa acuz sau sa jignesc pe cineva,dar daca a ierta nu ar fi tratat in invatamint doar ca un verb oarecare ,am invata de mici ca a ierta este un sentiment nobil pe care daca il cultivi, cu timpul, face ca lumea sa fie mai frumoasa si mai plina de culoare.
Si mai cred ceva ,cred, ca iertarea depinde de gravitatea greselilor,depinde de timp si de dispozitia celui care te iarta,depinde de tine ca individ sa iti dai seama ca ai gresit si sa iti repari gresala.
Eu una nu sunt capabila sa urasc( desii am incercat) ;asta nu inseamna ca sunt mai buna sau ca nu sunt acida uneori.
Sa aveti parte de iertare si de puterea de a ierta!

Cu stima:bow:

@aradna dati-mi voie sa va contrazic putin aici... iertarea nu tine deloc de educatie.... si daca tine... nu tine-n mare parte... Adica... eu trebuie sa iert pe cineva care face un obicei din a ma jigni ori de cate ori l-am iertat? Stii este o vorba romaneasca de care toti am auzit... se spune ca, " cu pardonul, omori omul ". Adica hai sa-ti dau in cap, si apoi zau ca vin sincer cu lacrimi de crocodil, si-mi cer iertare... ma ierti? "Zau ca-mi pare rau"... de unde?! Maine fac la fel... pentru ca mai iertat... si m-am obisnuit sa gresesc fata de tine... ptr ca m-ai obisnuit tu cu acest narav...! Din punctul meu de vedere, nu cred ca este OK sa iertam tot de-atatea ori cat ni-se greseste.. Eu cred ca trebuie sa-i mai punem si putin la punc pe cei care ne gresesc..nu? :hm:

Hai sa va povestesc o intamplare trista...

Anul trecut, prin intermediul acestui site, am cunoscut pe cineva. Insa, dupa cateva zile vorbite cu acea persoana, nustiu ce s-a intamplat, ca ne-am certat... ceva nu mi-a convenit mie, si am inceput prin a o jigni.. Acea persoana nici astazi nu m-a iertat ptr vorbele taioase spuse.. si stiti ce este ciudat? Ca m-a iertat de vre-o doua ori... dar, eu am continuat sa-i spun acelasi vorbe neplacute.. Iar acea persoana, n-a facut altceva decat sa ma evite ( sa ma ignore ) total... nici astzi nu m-a mai iertat..
Si-mi pare sincer rau... ptr ce-am spus! Si vreau sa va spun, ca vorbele rostite fara rost la acea vreme, n-au fost spuse din inima.. ci doar la furia pe care o aveam la acea vreme.. ( eram foarte tulburata pshic atunci.. plangeam din orice... etc...) dar, asta nu-mi dadea dreptul sa jignesc! Iti multumesc draga X ca mi-ai dat o lectie de viata... ca asa, de cand am gresit fata de tine, m-am schimbat foarte mult.. numai obisnuiesc sa gresesc si-a doua oara!

Cam asta-i parerea mea despre iertare... dar in ceea ce ma priveste pe mine, persoana care a gresit fata de mine mult in urma cu cativa ani, nu o pot ierta.. NU si pace... De ce? ptr ca este prea mandra de ea... si nu recunoaste sub nicio forma c-a gresit grav fata de mine... minte cu nerusinare mereu... a facut un obicei din a minti si din a face rau rudelor.. Este o persoana care nu merita iertare.. chiar daca uneori am vrut sa merg la EA sa-i cer iertare ( desi nu eu am fost cea care am gresit ), ea ma evita... nu vrea sa stea de vorba cu mine... De ce? doar ea stie..:(

Cel mai mare rau pe care ni-l putem face singuri este sa privim mereu in urma la lucrurile care nu mai pot fi schimbate si sa ne dorim ca ele sa nu se fi intamplat. Sau ca noi la momentul respectiv sa ne fi purtat altfel.

Chiar nu inteleg la ce ti-ar folosi ca acea persoana sa-si recunoasca greseala – in fata ta nu cred ca ar putea redeveni ce probabil a fost odata iar relatia voastra nu ar fi cu nimic mai buna decat acum. S-ar schimba doar aparentele in fatza rudelor .
De asemenea nu inteleg de ce spui ca ai vrut sa mergi sa ii ceri iertare daca intr-adevar nu ai gresit cu nimic fata de ea – sa recunosti o fapta pe care nu ai facut-o numai ca sa fii acceptat intr-un grup mi se pare o umilinta mai mare decat sa fii ponegrit si nu ti-ar aduce decat un fals confort psihic. Asta sa nu faci niciodata, indiferent de situatie. Se numeste compromis si traiesti mult mai greu cu el decat cu indiferenta unuia sau altuia.

Singurul lucru cert care rezulta din toata povestea este ca intre tine si acea persoana nu mai exista comunicare si nici sanse de impacare.
Si? Ce-i cu asta?
Oameni la care sa te gandesti cu drag nu exista in jurul tau? Persoane care iti zambesc sau pe care le vezi cu placere? Acele persoane conteaza in viata ta, ele merita sufletul pe care se pare ca il pui intr-o relatie.

Tu trebuie sa te impaci in primul rand cu tine insati, altfel vei deveni cel mai mare dusman al sufletului tau si incet, incet te vei distruge psihic.

Repet, si scuze pentru asta: nu poti schimba nimic din ce s-a intamplat. Ceea ce conteaza infinit mai mult decat trecutul este ceea vei face de acum inainte si cat ai invatat din ce ti s-a intamplat.