Puteti ierta? Si daca da, cat de des puteti face asta?

Ares_3 a scris:

Ma bucur daca ceva, ceva din ce am scris a ajuns la sufletul tau :hugall:
Cand o sa reusesti sa uiti, n-o sa mai conteze daca ai iertat. Aproape se confunda.
Cu asta trebuie sa incepi :vishenka:

Multumesc frumos.. da cu asta incerc sa incep ca sa pot ierta.. ( sa gandesc mai mult inainte ca sa ma pronunt sau sa simt ceva )! Este bine sa luam de la oameni tot ce este mai bun.. si asta fac si eu... incerc sa absorb tot ce este frumos si bun sufletului meu! :hugall:
Ma bucur c-am gasit in acest site ce n-am gasit in alta parte.. rezolvarea unor probleme
de natura juridica.., dar si rezolvarea unor probleme de natura sufleteasca! Sunteti si veti ramane cei mai buni prieteni ai mei " virtuali" Va multumesc din inima:love2::bow::bow::bow:

Daca citesti , ma rog, recitesti tot ce e scris pana acum, cred ca ti-ai dat raspunsul singura la tot, daca poti sau nu ierta acea persoana...ia fi atenta, sunt momente in care te si autocontrazici...:P..pana la urma nu e sfarsit de lume daca poti sau nu ierta, nu e vorba daca poti sau nu, e mai simplu de atat, e vorba daca vrei sau nu.Pana la urma trebuie sa stim fiecare dintre noi ce avem de facut, cand e vorba de sentimente pe care doar noi insine le putem controla, nu cred ca e nevoie de sfaturi sau invatatura, pana la urma, si in a ierta pe cineva implica oarecum sentimente,defapt..nu oarecum, ci sigur.. deci nu cred ca e vorba chiar de educatie, cum a spus cineva mai sus.Fiecare trebuie sa stie ce are de facut in situatii in care sentimentele sunt implicate, trebuie sa faca ce crede de cuviinta, pentru ca unii pot sa te indrume gresit, altii corect, altii sa fie neutrii, deci..pana la urma tot alegerea ta e daca vrei sau nu sa ierti, nu daca poti sau nu poti. Nu ma uri pt parerea mea,Maria:oops:

Salut, interesant subiectul ,eu am o teorie simpla "iarta ,uita ,ignora"din pacate e greu de aplicat.B-)

Lectiile de viata sunt cele care ne rascolesc adrenalina si o consuma totodata.
Daca n-ar exista "rautatile" si "rautaciosii "pe acest Pamant,catalogati elegant in aceste categorii simple -adica pe intelesul tuturor-,nu cred ca ar trebui sa sufere aproapele nostru(omul de langa tine,familia,prietenii,rudele etc).
Eu,stiu,ca nu trebuie sa rostesti niciodata cuvantul:-"IARTA-MA!",pentru ca,orice fapta,trebuie sa fie facuta cu discernamant inainte de a produce efectele.
In principiu,iertarea,nu trebuie sa existe,in forma de compromitere umana!
Cartea sfanta,spune clar:-"sa stai la masa si cu prietenul si dusmanul",pentru a putea demonstra ca esti puternic .Infrunta dusmanul cu propriile arme care te-au lovit si astfel vei fi un invingator.
Nu repeta aceeasi greseala,decat daca este necesara "strategia" de a aminti dusmanului tau ca existi.
Nu uita niciodata sa inveti din greselile celorlalti,aseaza cap la cap fiecare atitudine si lasa sa-ti zboare gandul catre optimism.

"Nu inceta niciodata sa zambesti-nici chiar atunci cand esti trist-,pentru ca nu se stie cine se va indragosti de zambetul tau"
"Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli,decat sa fii pesimist si sa ai dreptate".

"Un Om,nu este distrus atunci cand este invins;este nenorocit,numai atunci cand renunta la cauza efectelor raului produs de catre cei din jur"

"Daca ar trebui sa ne gandim la tot Nenorocul pe care l-am trait fara nici o vina ori faara sa-l meritam,n-am indrazni sa ne plangem de Nenoroc,Ghinion,Iertare ..."

"Este intotdeauna prea devreme sa renunti la un ideal,chiar daca un / o strain /a,ti-a degradat viata din invidie si habotnicie.

Capacitatea de a indura este cheia raspunsului acestui subiect.
Eu,sunt persoana,care Nu iert nimic,Nu uit niciodata nimic(mai ales cand "dusmanii de clasa sunt inferiori mie")-de aceea,merg cu fruntea sus,oricand,intrucat stiu ca se vor intoarce singuri -desigur mult prea tarziu-pentru a incerca medierea.
Chiar daca in aparenta paare impacaciune ori iertare,stiu ca va sosi si timpul cand voi plati Eu,ori Divinitatea,absolut fiecare secunda a neamplinirii,josniciei si tuturor momentelor de cutremur din viata mea provocat din rautate ,nebunie,ambitie si teribilism.

In Viata,totul se plateste !-nimeni nu va pleca dincolo in eter,fara sa plateasca faradelegile pe care le-a comis-Cu voie,ori fara voie-pe acest teritoriu,numit Pamant!

Recent am ascultat o melodie veche ,care se potriveste perfect acestui subiect:

In genunchi ma-ntorc la tine-Giani Morandi


[ link extern ]

[ link extern ]

Una vita normale - Gianni Morandi

[ link extern ]


[ link extern ]

dan_sur_cr a scris:

Salut, interesant subiectul ,eu am o teorie simpla "iarta ,uita ,ignora"din pacate e greu de aplicat.B-)

Eu am reusit aplicand aceasta teorie, numai ca ordinea a fost diferita. Am inceput cu ignorarea persoanei in cauza dupa care am reusit sa iert ca mai apoi sa uit. Personal consider ca una duce la alta (ignorare>uitare>iertare). In ziua de astazi refac cu greu scena sau schimbul de replici care a dus la raul care mi-a fost facut cu ani in urma. Am incheiat capitolul si l-am lasat in trecut considerand ca acest "bagaj" mi-ar face mult mai rau daca l-as purta cu mine in viitor.
Numai bine!
L.C.