Custodia copilului dupã noul Cod Civil

OvidiuT25 a scris:

Pare corect ce spuneti, cred ca se merge pe aceeasi idee si la noi. Eu sunt curios de un alt aspect. Daca legea schimba ceva. Realitatea nu o va schimba. Legea nu-i va putea obliga pe parinti sa se inteleaga. Cred ca nu se va putea impune custodia comuna chiar daca toti ne dam seama ca pentru copil asta ar fi starea de normalitate, indiferent daca exista o lege.

Efectul cred ca o sa fie marirea numarului proceselor. Cei putini care sperau (cu gandul: "asa e mai bine pentru copil", "poate merge", "de ce sa nu incercam", "mai avem o sansa chiar pentru noi") sa functioneze autoritatea parinteasca comuna primita prin lege la divort, vor constata ca ea nu functioneaza si vor intenta un al doilea proces prin care sa "imparta" si acest lucru. Pentru celelalte cazuri, totul va fi ca inainte. Adica cei mai multi o vor disupta cu ocazia divortului ca stiu sigur ca nu se vor impaca si extrem de putini o vor accepta. Sunt sigur ca daca fostii soti se inteleg foarte bine si dupa divort ei pot sa-si exercite influenta asupra copilului impreuna chiar daca prin lege s-ar acorda custodie unica.

In necunostinta mea, tot sper sa ramana posibilitatea ca cei care doresc sa NU accepte autoritatea parinteasca comuna impusa prin lege, sa o poata disputa in acelasi proces de divort.

Cred ca e metoda noastra de a rezolva lucrurile, incercand sa controlam efectul sperand sa se modifice singure, cauzele. Acum se discuta pe ici pe colo de Codul Civil ca e nou, dar peste 1 an, lumea va uita ca el exista.
Oare cata lume stie ca se schimba ceva in Codul Civil, sa schimbe ceva in gandire sau comportament? Afla de el ca e nou cand se ajunge la un proces...

este deschis un topic de specialitate pe acest subiect pe care ar fi recomandat sa-l consultati
www.avocatnet.ro/content/for...

sunt una dintre multele persoane divortate. am hotarat sa ne casatorim pentru ca urma sa vina copilul, si am decis, de comun acord, ca ar fi mai bine pentru copil. insa intre noi lucrurile nu au mers mai bine, ci mai rau. in urma violentelor fizice si verbale (pe care nu le pot demonstra pentru ca ajunsa de urgenta la spital,- nu inseamna ca nu puteam vorbi in acel moment, insa un astfel de soc nu iti mai da posibilitatea sa gandesti corect si sa incerci sa te pui la adapost pentru viitor - era langa mine si el a declarat ca ce mi s-a intamplat era din alta cauza), am hotarat sa divortez. pentru divort, ti se cer martori: la cine poti apela ca se auzeau tipete de la tine de acasa? la vecini? ma gandesc foarte serios, dar nu mi se pare corect sa implic persoane straine, care e posibil sa refuze, in asa ceva. singurul lucru pe care il pot face este sa il "vanez"; si iarasi nu este ceva normal, dar pentru a avea dovezi la dosar, cerute de tribunal, ar trebui sa fac acest lucru. Vi se pare corect? mie nu, si atunci tribunalul este cel ce ia o decizie, care spune ca copilul trebuie sa aiba acces la ambii parinti, desi in cazul meu, copilul nu suporta baloanele pentru ca se pot sparge si fac zgomot - asa cum era acasa. consider ca sunt o persoana rezonabila si ca un copil are nevoie de ambii parinti; insa cu un singur parinte, care stie sa se poarte cu el, cred ca ii e mai bine decat cu doi, care nu fac decat sa il sperie. intre timp copilul e obligat prin lege sa mearga la ambii parinti, iar daca eu , adult, nu am avut curajul sa recunosc ce mi se intampla, cum pot sa cer acest lucru unui copil? nu pot decat sa fiu langa el si sa astept, iar intre timp poate capata si alte fobii. una-i legea si alta e realitatea.

av.antoanelageaman a scris:

este deschis un topic de specialitate pe acest subiect pe care ar fi recomandat sa-l consultati
www.avocatnet.ro/content/for...

Foarte interesant topicul si discutiile de acolo, va multumim ca l-ati deschis.

Am citit cu atentie cele discutate in topicul de specialitate; de acolo am inteles ca ar fi aceeasi Marie; din afirmatiile d-lui avocat A.M. am inteles complet altceva.
Raman totusi la convingerea ca legea, actuala si viitoare, este generatoare de conflicte care NU SERVESC INTERESUL MAJOR al minorului si care atenteaza la drepturile fundamentale ale omului.
De ce trebuie neaparat SA SE INTAMPLE o nenorocire, daca putem demonstra existenta RISCULUI?
Si tot nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea:
"Copiii conceputi prin fertilizare in vitro cu donator necunoscut nu au si ei dreptul la un tata?"
Daca legea romaneasca si europeana admite aceasta metoda de conceptie, atunci aceasta acceptiune este in contradictie cu enunturile care stau la baza impunerii "relatiilor cu minorul", deci este liber la aducerea pe lume a viitorilor copii care vor simti "alienarea parinteasca", "abandonul", care vor fi rebutul societatii(!!!) din lipsa de caldura paternala.
Desi cred ca mai rau se simt cei care simt caldura palmei paternale ...

am si eu o intrebare. ce se va intampla in cazul in care se pronunta divortul dupa intrarea in vigoare a noului cod si un parinte nu este de acord cu inscrierea copilului la un liceu, doar din dorinta de a se razbuna pe fostul partener de viata? sau daca copil va merge in strainatate sa isi viziteze rudele si tatal nu este de acord cu mama? care va fi procedura in acest caz? referindu-ma la custodia comuna si frumusetea acesteia, cu consecintele negative.