drepturi ale fostului sot asupra copilului

Administratorii vor spune ca acesta nu este un site pe teme psihologice. Eu le voi raspunde ca un bun avocat este un bun psiholog, iar un judecator trebuie si el de asemenea sa aiba cunostiinte primare de psihologie, pentru ca de fapt, dincolo de litera legii, si avocatii si judecatorii "lucreaza" cu fiinte umane.
Exista cazuri si cazuri. Sustin in continuare ca in Romania cazurile cu fost sot abuziv se vor transforma in tata abuziv, care va fi penalizat de catre propriul sau copil, daca copilul va avea sansa de a scapa cu viata din ultima bataie, pe care mama nu are nici o sansa s-o dovedeasca nici cu martori, nici cu certificate medicale, caci nu-i asa, copilul nu are discernamant deci minte ca a fost batut departe de ochii lumii, la domiciliul tatalui! Probabil s-a impiedicat.

"Violenta domestica nu depinde de conditia sociala, de educatie, de rasa, religie sau orientare sexuala. Oricine poate deveni victima.
Daca violenta domestica nu a fost mediatizata in Romania nu inseamna ca nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptata ca atare ca ceva normal intr-o casnicie. Asa ca putem vorbi despre violenta intrafamiliala ca mit din mai multe puncte de vedere:
- ca despre o "poveste" cu care s-au intalnit femeile aproape dintotdeauna in relatiile familiale si pe care au acceptat-o vrand-nevrand pentru ca nimeni nu le credeea sau nu le ajuta in vreun fel;
- sau ca despre un lucru acceptat ca "legenda" de o societate care a privit familia ca pe un mediu in care nu poate interveni, privind violenta in familie ca pe un lucru asa zis normal.
Violenţa se poate manifesta ca:
- agresiune fizicã: împingeri, pãlmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.
- violenţã verbalã: umiliri şi critici jignitoare, înjurãturi, batjocorire, ameninţãri cu bãtaia, cu omor ori sinuciderea
- agresiune sexualã, de exemplu: constrângere la activitãţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale etc.
- violenţã economicã: interzicerea de a lucra, sau de avea bani proprii, şantaj cu banii
- înfricoşare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casã, ameninţare cã o sã ia copii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovãţie în partenerã
- izolare: bãrbatul hotãrâşte ce poate sã facã femeia şi ce nu, cu cine se întâlneşte, cu cine se împrieteneşte"

Sursa:
[ link extern ] /
sau
[ link extern ]
sau
[ link extern ] /

Ecaterinaa a scris:

As spune ca, din pacate pentru copil, drepturile "parintelui" agresor nu sunt limitate. Pentru ca ghici, cine primeste urmatoarea palma ?
Exista varianta ca ambii parinti sa se certe si sa se bata in fata copilului, dar DE REGULA domina legea junglei: cel mai puternic il domina pe cel mai slab, respectiv barbatul este agresorul si femeia este victima (vezi statistici).

Va intreb, v-ati lasa copilul mic peste noapte, in compania barbatului care va sugrumat ?
Vi se pare normal (credeti ca omul s-a schimbat...va citez "peste noapte"?)

Era vorba nu numai de spre decaderea din drepturile parintesti (ca nu-l decade nimeni din drepturi, nici daca-si traumatizeaza copilul irecuperabil), ci in primul rand despre limitarea drepturilor de vizita.

1. Doamna, nu exista nicaieri in Codul familiei notiunea de "drept de vizita". Ambii parinti au aceleasi drepturi in ceea ce priveste relatiile cu copilul lor AFARA DE IPOTEZA in care S-A DOVEDIT ca unul dintre parinti II FACE RAU copilului situatie in care acestui parinte ii pot fi interzise sau limitate relatiile personale cu minorul.
2. Relatiile dintre parintele caruia nu i s-a incredintat minorul si copilul sau nu sunt reglementate ca un FAVOR facut parintelui. Imi pare rau sa o scriu, dar din toata discutia de mai sus cam asta rezulta: parintii carora nu li s-au incredintat copiii pot fi premiati cu un premiu ce consta in ore-de-vizita daca si numai daca indeplinesc anumite exigente ale parintelui caruia i s-a incredintat minorul. FALS. Relatiile personale stranse si armonioase cu ambii parintii sunt strict necesare pentru ca minorul sa se dezvolte NORMAL..
3. CONCLUZIE: Daca tatal este violent si pune in pericol siguranta copilului ii permitem sa intretina relatii cu el numai in conditii in care copilul e in siguranta iar daca mama isi foloseste copilul ca arma pentru a-l pedepsi pe barbatul care a parasit-o, inselat-o, etc. trebuie luate masuri ajungand pana la incredintarea minorului catre tata si limitarea relatiilor dintre mama si minor pana cand aceasta se linisteste si intelege ca folosirea unui copil intr-un razboi care nu-l priveste (numai parintii divorteaza unii de altii, copiii nu divorteaza de parinti) este in primul rand un atac asupra minorului caruia ii face rau.
Daca va par cumva misogin (nu sunt deloc) va rog sa cititi ce am scris aici despre barbati [ link extern ]

Dna laau sunt perfect de acord cu dumneavoastra.

Imi corectez o greseala vazuta acum in textul de mai sus: v-a sugrumat

"1. Doamna, nu exista nicaieri in Codul familiei notiunea de "drept de vizita". Ambii parinti au aceleasi drepturi in ceea ce priveste relatiile cu copilul lor AFARA DE IPOTEZA in care S-A DOVEDIT ca unul dintre parinti II FACE RAU copilului situatie in care acestui parinte ii pot fi interzise sau limitate relatiile personale cu minorul."

Exista in legea 272/2004. In cazul in care unul dintre parinti are incredintat minorul spre crestere si educare, nu au ambii parinti aceleasi drepturi, altfel procesul nu si-ar fi avut rostul (vorbesc de cazurile de parinti necasatoriti). Incredintarea se da urmand anumite criterii. Deci parintele care primeste incredintarea minorului, s-a dovedit a fi mai capabil sa creasca copilul. Nu stiu la ce drepturi egale va referiti. Fiecare om are o viata, un program, la fel si copilul. Fara program, nu exista vizita.
Cu a doua parte, sunt de acord.

2. Relatiile dintre parintele caruia nu i s-a incredintat minorul si copilul sau nu sunt reglementate ca un FAVOR facut parintelui. Imi pare rau sa o scriu, dar din toata discutia de mai sus cam asta rezulta: parintii carora nu li s-au incredintat copiii pot fi premiati cu un premiu ce consta in ore-de-vizita daca si numai daca indeplinesc anumite exigente ale parintelui caruia i s-a incredintat minorul. FALS. Relatiile personale stranse si armonioase cu ambii parintii sunt strict necesare pentru ca minorul sa se dezvolte NORMAL..

Nu mai este necesar sa amintesc, caci este dovedit, ca un copil poate creste la fel de armonios si cu un singur parinte, in anumite conditii. Armonia si candoarea de care vorbiti, sunt o utopie, in cazul cuplurilor conflictuale. Si DA domnule, daca ridica vocea la telefon, imi reproseaza mereu cate ceva, sau ma injura, NU mai vorbesc cu el (copilul are 2 ani si ceva). Daca ma amenininta si spune in fata copilului "du-te in p...mea", nu ma mai duc cu copilul in parc, sau chem politia. Si nu las nici copilul singur cu un om, care il vede sporadic si habar nu are de copii.

3. "...si intelege ca folosirea unui copil intr-un razboi care nu-l priveste (numai parintii divorteaza unii de altii, copiii nu divorteaza de parinti) este in primul rand un atac asupra minorului caruia ii face rau.

Pai ce sa divorteze copilul, ca nici nu i-a vazut culoarea :)), decat sporadic, o data la cateva luni, dar ACUM e ACUM , ca acuma vrea drepturi...

Si ce se intampla cu tatal, daca foloseste copilul ca o arma intr-un razboi? Cum se dovedeste asa ceva ? inregistrarile convorbirilor, ce am auzit in timpul vizitei? Cum? va rog sa-mi raspundeti,
Sunt o gramada de cazuri. Inclusiv cazul meu, de fiecare data cand copilul "nu e lesinat" dupa tata, vina e a mea. Si asa-i spune si copilului.

Credeti ca a lua copilul din mediul in care a crescut si a fost iubit mai bine de 2 ani, e in beneficiul copilului ? Asta este o ineptie "legala" , care, ar distruge psihicul copilului iremediabil. Nu cred ca in Romania exista cazuri de genul asta si nu vor fi nici pe viitor.
Presupunem ca luati copilul din mediul in care a trait. Copilul urla in prima zi, ca vrea la mama, ca vrea inapoi acasa, refuza sa manance, devine depresiv. Nu este o incalcare majora a dreptului sau de a-si spune parerea, de a fi respectat si inainte de toate de a-si pastra sanatatea mintala? Si asta "in interesul sau major". Prostii ...

Doamna,
1. Or fi prostii cele scrise de mine pentru ca nu avem toti privilegiul de a ne fi nascut inteligenti. Eu, chiar daca sunt neinteligent, dupa ce m-am sfatuit cateva minute cu domnul Mordechai Buxbaum (banuiesc ca sunteti de acord ca domnul Mordechai este dincolo de orice indoiala de partinire in favoarea barbatilor) am ajuns la o concluzie despre care inclin sa cred ca este inteligenta si pe care doresc sa o supun criticii dumneavoastra:

Un copil care este stimulat sa nu-si iubeasca si sa nu respecte pe oricare din parinti va sfarsi prin a deveni un adolescent si mai apoi un matur incapabil de iubire ori de respect.

Daca va pasa de copil mai mult decat va pasa de razboi veti intelege ce va zic.
2. Ca sa va raspund punctual: Da, puteti sa-l inregistrati daca va injura, va ameninta ori se manifesta violent in oricare alt mod si puteti folosi aceste inregistrari ca mijloc de proba al celor sustinute de d-voastra pentru a dovedi ca prezenta lui ii dauneaza copilului.
3. Copiii cresc armonios cu un singur parinte? Poate cresc armonios chiar fara niciunul din parinti? Oy-oy-oy ... :(
...
PS
Cat despre observatia cu fiica (scris corect cu doi ii daca etimologia este fie + sufix ica) sau fica (daca are alta etimologie decat cea oficiala) - vedeti cum se pronunta de exemplu hija in spaniola si cum se formeaza si se folosesc unele diminutive la slavii din jur ... ce sa zic ... ca nu era un argument IMPOTRIVA celor scrise de mine? Nu era. La fel cum nici felul in care ati scris dumneavoastra un anumit cuvant nu este un argument ca ati gresi in alta parte. Aici discutam despre altceva decat ortografie. Multumesc oricum pentru observatie.

Doamna, daca dupa dv. codurile moderne ale lumii sunt prostii desi statele adera tot mai mult la ideea ca un copil are doi parinti si ambii trebuie sa raspunda, sa il vada, sa se ingrijeasca de el, egal, atunci eu nu mai am ce sa va spun.

Iar sfaturi despre cum sa fereasca o mama (daca EA considera ca tatal nu merita sa vada copilul ca nu are o anumita moralitate) copilul de tata nu voi da generic. Pentru ca as face o regula contrara regulii legale: tatal are drept la relatii personale cu minorul. Pe cazuri particulare, e altceva, depinde de caz.
Dar legea eu nu o pot incalca, e meseria mea sa cred in ea.

O seara frumoasa!