drepturi ale fostului sot asupra copilului

nif a scris:

imi este teama pt ca deocamdata copilul este cam mic sa afle ca nu persoana care il creste este tatal lui.cred ca lucrul acesta este bine sa-l afle cand o sa fie pregatit.nu vreau sa inceapa sa se inchida in el.intai trebuie pregatit sa afle un lucru ca si acesta

Cu cat e mai mic (si nu intelege inca mecanismele sociale = punctul in care copilaria s-a cam terminat) cu atat e mai pregatit.

Eu cred ca am aflat de la "radio shantz" (asa ii spuneam eu locului unde babele din satul romanesc se stangeau la poarta in zi de sarbatoare). Nici nu m-am inchis in mine si nici n-am incetat sa-i spun tata celui ce m-a crescut. (pentru ca nu puteam INCA sa fac diferenta intre tata = cel ce "executase exercitiile preliminare facerii copiilor" si tata = cel care era cu mine in casa, alaturi de mama). Abia mai tarziu a inceput ...sa se lumineze (dar mi-am dat seama ca nu-mi fusese ascuns acest lucru, deci n-aveam pe cine sa dau vina...).

Cand credeti ca va fi pregatit? Cand o sa-si citeasca singur certificatul de nastere? Ia ghiciti pe cine o sa condamne pentru lipsa de legatura cu tatal sau (mai ales cand va afla ca el a incercat - mai tarziu, dar mai bine decat niciodata - sa aiba legaturi cu fiul sau).

Cum v-ar suna in urechi o fraza de genul: Mama, daca la nastere si ceva mai tarziu nu mi-ai cerut parerea, lasa-ma sa mor cum ma pricep eu! (din nefericire, asta i-am spus eu mamei mele cand credea ca-i e lumea mai draga, cand s-a aratat nedumerita ca ma intereseaza ... cine, ce, cum...).

D-na avocat ,
Si totusi, care a fost "tata"?
Cel care v-a crescut sau cel care v-a parasit?

Are vreo importanta @ Martonze?

Mi-a placut sa descopar ca am fost facuta cu cine i-a fost mamei mai drag sa ma faca la vremea cand m-a facut si nu cu cine s-a putut sau chiar cu cine s-a nimerit. (asa cum lasa impresia cam toate "sfatuitoarele de bine" de pe-aci care isi varsa frustrarile).

Ma ingrozesc si mi-e MILA de bietii copii atunci cand citesc pe forumul acesta sfaturile "desteptelor" lor mame care nici macar nu-si dau seama ce transmit copilului lor atunci cand il zugravesc pe "dobitocul", "tampitul", cu care UITA ca si-au facut copilulul. Nici nu-si dau seama ca zugravesc ... JUMATATE din copilul lor. Mai bine s-ar ingriji sa-l infrumuseteze pe "dobitoc" pentru bine sufletului copilului lor, decat viceversa.

Daca lor le-a lipsit LOGICA, BUNUL SIMT si JUDECATA atunci cand s-au impreunat cu "dobitocul", dar le-a venit mintea mai pe urma, cer in schimb copilului lor sa ridice impotriva legilor firii toate prejudecatile si calculele lor meschine.

Nu va mai subestimati copii!!
Copilul stie sa recunoasca iubirea autentica de aceea fariseica.
Si daca el nu VEDE legatura dintre pensia alimentara si afectiunea parinteasca, insemna ca NU EXISTA nicio legatura intre cele doua, decat in capul celui iesit din copilarie si devenit matur, adica cel mai dezgustator dintre animale: animalul calculat.

Si daca vi se pare ca sunt prea dura si lipsita de diplomatie, stimata doamna, sa stiti ca de-aci mi se trage: de la ceea spuneati dvs. pe alt topic ca nu s-ar putea pierde, daca n-ai avut niciodata. Ei nu!

Multumesc pentru raspuns.
Imi plac parerile sincere , spuse clar si raspicat.
Cu lipsa de diplomatie, ce sa zic, suntem in aceeasi oala, insa Dvs. aveti o viata in fata, mai puteti invata, pentru mine s-a cam terminat, nu-si mai are rostul.
Va doresc succes in viata si am toata admiratia pentru dumneavoastra.:vishenka:

D-na romascanu a scris

"Ma ingrozesc si mi-e MILA de bietii copii atunci cand citesc pe forumul acesta sfaturile "desteptelor" lor mame care nici macar nu-si dau seama ce transmit copilului lor atunci cand il zugravesc pe "dobitocul", "tampitul", cu care UITA ca si-au facut copilulul. Nici nu-si dau seama ca zugravesc ... JUMATATE din copilul lor. Mai bine s-ar ingriji sa-l infrumuseteze pe "dobitoc" pentru bine sufletului copilului lor, decat viceversa."

Cu tot repectul ar trebui sa va pastrati MILA pentru copii care traiesc intr-o familie conflictuala, in care abuzul, inclusiv asupra lor este la ordinea zilei.
Sunt una dintre "mamele destepte", care refuza sa-si creasca copilul in astfel de conditii si careia ii este frica de fiecare data cand il vede sau cand il aude pe cel care in continuare o tachineaza.
Dumneavoastra sunteti unul dintre "copii razvratiti, care isi acuza mama de tradare". Emotiile si frustrarea sunt la fel de puternice de fiecare parte a baricadei.
Nu uit cu cine am facut copilul, insa te poti casatori cu cineva necunoscut (asemeni unor culturi) si trai o viata macar in respect reciproc, daca nu in dragoste, sau poti astepta 5-10 ani pentru a afla (daca vei afla vreodata) cine este omul de langa tine. Este oarecum o loterie, dar nu numai. Nu contest ca da, am gresit, poate trebuia sa intrerup legatura de la prima dovada a lipsei de respect.
Cat despre epitetele de mai sus, sunt meritate. Nu le zugravesc in constiinta copilului, insa sunt emotiile mele naturale si am dreptul la ele. DA, este un chin sa-l vad pe omul asta. De cate ori il vad sau il aud, am impresia ca ma invart intr-un cerc vicios si ca nu mai am dreptul sa visez.
Copilul este inca mic, dar la momentul oportun va sti adevarul. Ii sunt datoare copilului cu o explicatie sincera si nu cu o infrumusetare. Copilul va stii ca tata a batut-o pe mama.


"Nu va mai subestimati copii!!
Copilul stie sa recunoasca iubirea autentica de aceea fariseica.
Si daca el nu VEDE legatura dintre pensia alimentara si afectiunea parinteasca, insemna ca NU EXISTA nicio legatura intre cele doua, decat in capul celui iesit din copilarie si devenit matur, adica cel mai dezgustator dintre animale: animalul calculat.

Un copil la 2-3 ani stie doar sa recunoasca persoanele care "ii confera atentie" si "cadouri" si "zambete" de cele care n-o fac.
E nevoie de inca 10-20 de ani, pentru a vedea "dincolo de aparente" si da, e dreptul fiecaruia sa-si faca o parere proprie, insa in momentul in care se poate "apara" si este capabil sa o faca.

Normal ca un copil care nu duce lipsuri materiale, nu va vedea niciodata legatura dintre finante si afectiune. Vrem mereu ceea ce nu avem sau ceea ce ni se interzice. In momentul in care ar trebui sa-si faca ganduri "ce mananc diseara", cu alte cuvinte, in momentul in care ar trebui sa traiasca din "banii tatalui", poate ar realiza ca "dragostea trece prin stomac".


Cu tot respectul.