program de vizitare minor

mather a scris:

.....nimeni nu poate fi absurd sa nu isi lase copii sa stea si cu celalalt parinte cind acesta doreste.......dar nu cind aceasta dorinta este santaj........

Exista o cale de a separa dorinta asta de .... santaj, dar e grea. Grea al naibii! Va trebuiesc ceva talente actoricesti (pentru a putea lupa impotriva a ceea ce graieste, de fapt, inima dvs.)
E posibil, nu neg, ca el sa vina la usa dvs. pentru a lua copii i,dar nu din vreo mare dragoste pentru ei, ci pentru ca VEDE si SIMTE ca acest episod va face rau. (sunt multi cei pe care-i "apuca dragostea" cand pierd).

Ce ar fi daca, in acest moment, in loc sa aratati prin toata fiinta dvs. ca va derajeaza (pentu ca simtiti ori credeti ca e un santaj si asta stare se reflecta in expresia fetei, in gestica...etc) ce-ar fi daca, in acest moment, stapanindu-va emotivitatea negativa (pe care el a venit sa o vada si sa se "bucure" de ea) l-ati intreba, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic, niciodata:

- spune-mi, te rog, cum e vremea la parintii tai? Ma intrebam daca sa-i pun copilului geaca asta mai subtire ori asta mai groasa... Ma bucur ca ai venit in weekendul asta pentru ca tocmai aveam o treaba importanta de facut (un eveniment: botez, cununie sau ceva de genul) si asa ma ajuti sa nu mai trebuiasca sa-l car si pe cel mic dupa mine...

Va spun eu ca el nu are "scenariu scris" pentru o astfel de abordare... Si dupa vreo doua trei astfel de faze ii dispar "motivele" pentru care el simte acum ca "lupta" (sa va faca un rau). Pentru ca nici el nu e in stare sa faca, de fapt, distinctia intre dorinta de a-si vedea copiii si dorinta de a va face dvs. un rau, cat de mic, dar rau sa fie. In capul lui aceste lucruri se confunda la acest moment... in care timpul de simulare "prescris de eticheta" in caz de infrangere (divort + incredintarea copiilor catre dvs.) n-a expirat inca.

etudor scria ceva de genul ca parintii sa uite vrajba dintre ei. Ce frumos si demn de fiinta umana suna! Dar, ce ne facem - ? - mereu unul dintre fostii soti nu uita – ca e mama, ca e tata... Pot intelege disperarea unei mame care, dupa ce a pierdut familia in care credea risca sa piarda si copiii... Da, sa ii lase la tata, si tata sa nu ii mai aduca inapoi... Pana se maturizeaza copiii le e marcat sufletul...
Lisa_38,
Copiii trebuie lasati si la tata – un adevar pe care nu il contest, dar cum facem cand acel tata nu vrea sa mai trimita copiii la mama? Sa ai un copil, sa fii divortata, nu e deloc usor si nu contest nici faptul ca unele femei isi fac din acest statut de „mama singura” un titlu de glorie. Neimplinirea (?) si-o manifesta, practic, si tatal, si el o denigreaza pe fosta sotie in fatza copilului.
Neimpliniriele si le manifesta foarte multi oameni, in diverse moduri...
mather,
din mesajul tau razbate disperarea ca vei pierde copiii, ca ei vor ramane la tata... Nu e chiar asa, chiar daca te va costa si mai mult divortul acesta (si in bani, si sufleteste)... Poate sa i se strice masina, poate sa se termine bateria la telefon... Daca in hotararea judecatoreasca scrie cand si cat trebuie sa stea copiii la tata dupa ce "expira” timpul poti anunta politia – pt ca respectivul nu respecta o dispozitie judecatoreasca. Bineinteles, prezenta politistilor nu e benefica pt copii... si inteleg ca s-a mai intamplat...
Juridic "vorbind", nu am ce ajutor sa iti ofer, doar iti doresc sa ai putere sa depasesti aceste momente.

Totul se reduce la dragoste parinteasca (mai presus de orice) bun simt, educatie. Nu contest ca exista atat mame cat si tati care nu se gandesc la binele copilului, ci la cum sa se razbune unul pe celalalt... este trist dar adevarat. Dar tot atat de clar este ca in majoritatea cazurilor, mamele sunt cele care isi otravesc sufletele copiilor, impotriva tatilor. Si logic este ca dupa un divort este de ajuns ca unul sa ridice "sabia" impotriva celuilalt si... gata "razboiul". Atunci, nu trebuie sa dai dovada de toleranta? Ce poate aduce alinare chiar unui suflet ranit? Razbunarea? Eu nu cred. Respectul fata de sine si implicit fata de ceilalti (chiar daca ai fost lovit), si mai presus de orice, dragostea care trebuie sa se reverse asupra copilului.