N-o sa gasiti o prevedere legala care sa va spuna negru pe alb intr-o fraza sau doua, ca o cheltuiala inregistrata in baza unui bon fiscal, indiferent ce valoare ar avea, este deductibila in conditiile x sau y, dar... nici ca nu este deductibila.
Din pacate.
Insa, prin coroborarea mai multor prevederi legale, si facand apel la o interpretare logica a scopului in care s-au efectuat cheltuielile pe baza de bonuri fiscale si cum s-au utilizat materialele respective, si nu in ultimul rand, cu ceva bunavointa si buna credinta din partea celor care va judeca actele, in a vedea partea plina a paharului, cred ca situatia poate fi lamurita. :)
Dupa ce au fost abrogate prevederile OMFP 293/2006 nu mai exista limitarea legata de deductibilitate a bonului fiscal in valoare de pana la 100 de lei.
In alta ordine, conform OUG nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,
bonul fiscal emis de aparatele de marcat fiscale reprezinta un document care atesta
numai efectuarea platii cu numerar sau cu card bancar.
Deci, nu este suficient doar bonul fiscal pentru a putea inregistra in contabilitate cheltuiala platita astfel si pentru a deduce cheltuiala respectiva la calculul profitului impozabil. Trebuie sa existe in evidenta firmei si un
document justificativ.
Avand in vedere prevederile art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, cheltuielile înregistrate în contabilitate,
care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, după caz, nu sunt cheltuieli deductibile.
Totodata, prevederile legale in materie precizeaza ca înregistrările în evidenţa contabilă se fac cronologic şi sistematic,
pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care angajează răspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementărilor contabile în vigoare.
In conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata, orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate,
dobandind astfel calitatea de document justificativ.
Potrivit pct. 2 din Anexa 1 la OMEF 3512/2008,
documentele justificative trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente principale:
- denumirea documentului;
- denumirea/numele si prenumele, dupa caz, sediul/adresa persoanei juridice/fizice care intocmeste documentul;
- numarul documentului si data intocmirii acestuia;
- mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economico-financiare (cand este cazul);
- continutul operatiunii economice-financiare si, atunci cand este necesar, temeiul legal al efectuarii acesteia;
- datele cantitative si valorice aferente operatiunii economico-financiare efectuate, dupa caz;
- numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care raspund de efectuarea operatiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atributii de control financiar preventiv si ale persoanelor in drept sa aprobe operatiunile respective, dupa caz;
- alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate
pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare.
Pe site-ul ministerului de finante a fost publicat un punct de vedere al departamentului de asistenta contribuabili, in care s-a dat o interpretare astfel:
Deductibilitatea si inregistrarea in contabilitate a bunurilor achizitionate sau a serviciilor prestate, achitate cu numerar sau card bancar, pe baza de bon fiscal, se poate efectua in urmatoarele conditii:
- entitatea solicita furnizorului factura aferenta bunurilor livrate sau serviciilor prestate, avand ca anexa bonul fiscal emis de aparatul de marcat electronic fiscal, asa cum este indicat si in OUG nr. 28/1999 privind obligatia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;
sau
- entitatea justifica cheltuielile efectuate fie prin documente care atesta intrarea in gestiune a bunurilor achizitionate (nota de intrare receptie), fie cu alte documente cum sunt: ordin de deplasare, decont de cheltuieli, la care se anexeaza bonul fiscal, documentele respective fiind aprobate de persoana care autorizeaza efectuarea acestor cheltuieli. In cazul utilizarii decontului de cheltuieli, documentul utilizat este Decont de cheltuieli aprobat prin Ordinul ministrului economiei si finantelor nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, care va fi adaptat in mod corespunzator pentru decontari interne.
Vezi:
[ link extern ]
Astfel ca, numai daca sunt posibile justificarile de mai sus, pot fi înregistrate ca deductibile cheltuielile cu bunuri sau servicii platite cu numerar sau cu cardul, efectuate pe baza bonurilor fiscale emise de case de marcat,
indiferent de valoarea acestora, daca se intocmeste aferent acestora un referat de necesitate, o nota de intrare receptie, un proces verbal de receptie, un decont de cheltuieli, sau un ordin de deplasare, in functie de fiecare situatie in parte, documente care trebuie sa fie aprobate de persoana cu drept de autorizare spre efectuare a acestor cheltuieli.
Fata de aceste interpretari, colegii cu pregatire juridica si/sau economica pot sa aduca completari sau sa-si spuna opinia daca interpretarile sunt corecte.
Cred ca subiectul este de interes pentru multi cititori, cu atat mai mult cu cat un punct de vedere al ministerului de finante, sau un ghid nu este opozabil intr-o situatie in care tot organele ministerului de finante solicita sa dovedesti un aspect interpretabil.