Ce va scriu mai jos,este povestea unei femei disperate care nu stie ce sa mai faca la aflarea vestii ca fostul ei sot a dat vila construita de ei doi inainte de divort.
Iata istoricul:
Terenul pe care a fost construita vila,apartinea mamei sotului.
Sotul avea carnet de bolnav (psihiatrie) asta doar ca sa iasa la pensie pe caz de boala,cea ce a si reusit.
Cuplul acesta (sot si sotie) au construit vila cand sotul era pensionar pe caz de boala.
Batrana (mama sotului) a decedat dupa finalizarea vilei.
Intre timp intre sot si sotie s-au ivit neantelegeri,cea ce s-a finalizat cu divort.
Divortul a fost acum 8-10 ani.
Ei nu au facut partaj,a ramas ca sotul sa locuiasca in vila,iar sotia intr-un apartament cumparat de ei.
La un moment dat,sotul s-a concubinat cu o femeie.
Sotia a aflat ca fostul ei sot a dat vila ( vanzare,donatie sau alte scopuri) la o fata de-a concubinei,si o deranjeaza ca a dat casa vila acestei fete de-a concubinei si nu a dat-o la un copil pe care l-au facut ei impreuna .
Intrebari:
1) Cui revenea terenul si vila construita dupa decesul mamei sotului?
2) Poate sa vanda vila fostul sot daca nu s-a facut partaj?
3) Poate sa atace in instanta fosta sotie pe fost sot ca a dat vila cand acesta are carnet de psihiatrie,pretinzand ca concubina s-a folosit de el cand nu are minte?
Consultantii de mai sus v-au explicat foarte clar: juridic, casa ridicata pe terenul soacrei apartine soacrei.
Inteleg ca nu va convine, ca vi se pare nedrept, imoral etc. dar parerea dvs. nu schimba cu nimic realitatea juridica. Cu cat mai repede veti accepta dvs. si femeia din povestea dvs. acest fapt, cu atat va fi mai simplu pentru dvs. si pentru ea.
Nu mai cautati argumente sau exemple pentru solutia contrara, va irositi eforturile aiurea.
Exemplul cu masina este o prostie care nu are legatura cu cazul dvs. N-am sa va explic motivele pentru care analogia nu sta in picioare, nu merita timpul pierdut.
Ne credeti, bine! Nu ne credeti, si mai bine!
Datele cazului dvs. sunt simple:
1. terenul apartine soacrei.
2. autorizatia de constructie s-a obtinut pe numele soacrei
3. casa s-a intabulat / inscris pe numele soacrei. impozitul s-a platit pe numele socarei
Din 1,2,3 => soacra este proprietara casei.
4. soacra a murit
5. singurul mostenitor al soacrei e fiul ei. La mostenire nu conteaza contributia in gospodarie sau daca mortul si mostenitorul s-au iubit, ci doar legatura de rudenie.
6. nora sau nepotii nu mostenesc soacra.
7. sotul a dobandit casa prin mostenire, iar bunurile mostenite, chiar si in timpul casatoriei, sunt bunuri proprii ale mostenitorului.
8. In general, sotul poate sa faca ce vrea el cu toate bunurile lui proprii, si chiar cu partea lui din bunurile comune. Sa le inchirieze pe nimic, sa le vanda, sa le bea, sa le doneze, sa le ipotecheze pe un credit pe care sa il faca praf cu amanta. Nimeni nu este obligat sa lase mostenire sau bunuri in urma lui. (Fraza asta sa-i fie de invatatura doamnei din povestea dvs., si sa fie atenta si in privinta apartamentului din care poate oricand sa piarda jumatate, asa, dintr-o pocnitura de degete).
Stiu ca imi veti spune inca o data ceea ce am inteles deja:Doamna a contribuit cu bani la casa.. Asta se poate dovedi cu o suta de probe, va cred.
Sa-i fie de bine! a zis atunci sotul. Juridic, contributia ei la ridicarea casei nu ii da vreun drept de proprietate asupra casei, terenului si nici asupra mostenirii. Asta este realitatea juridica, chit ca nu va place.
Cel mult, contributia la casa ii da dreptul sa-si recupereze banii de la proprietarul casei (luati-o ca pe un fel de imprumut acordat de doamna soacrei ei, pe care imprumut soacra sau mostenitorul trebuie sa il restituie doamnei).
Juridic, doamna poate avea un drept de creanta de incasat de la sot, egal cu contributia ei la constructie.
Problema este ca acest drept de creanta poate fi obtinut in instanta in 3 ani. Orice proces inceput dupa 3 ani, este pierdut.
Logic are dreptul la despagubiri, dar practic este cam tarziu.
Va rog sa intelegeti si ca acest drept de creanta nu se confunda cu partajul bunurilor comune dintre soti (nici soacra nu e parte din casnicie, nici casa nu e bun comun)
Ar fi vorba de ceva fara legatura cu partajul de divort, un proces separat.
Stiu ca sotul este suspect a fi bolnav psihic. Juridic, asta se traduce asa: avea sotul discernamant cand a vandut / donat casa? Daca nu, atunci se poate actiona in instanta pentru anularea contractului prin care a dat casa.
Problema este insa ca cel care porneste acest proces trebuie sa dovedeasca un interes. Credeti-ma ca femeia din povestea dvs. nu va putea dovedi nici un interes (si daca s-ar intoarce casa in proprietatea sotului, femeia tot nu ar castiga vreun drept la casa).
Cel mult copii pot porni acest proces.
Este o sansa cu sanse de reusita mici (spre foare mici), dar mai mari decat recuperarea banilor bagati in casa.
Sfatul meu este sa nu incerce fara avocat: femeia nu a dovedit pana acum ca stie sa se protejeze sau sa isi apere interesele; si un proces pierdut din amatorism va taia complet craca de sub picioarele copiilor.
Desigur ca exista sansa si ca sotul sa fie considerat de instanta ca a avut discernamant ca sa vanda / dea casa. Asta nu inseamna neaparat ca are si capacitate de munca, si ca pensia este nelegal acordata.
Chiar daca s-ar descurca copii sa dovedeasca faptul ca tatal a obtinut pensia pe nedrept, a comis infractiuni de fals la pensionare, asta (1) nu le foloseste la nimic si nici nu (2) aduce casa inapoi in proprietatea tatalui.
Mai departe, si daca ar castiga copii in instanta anularea contractului de donare a casei, si casa ar reveni la tatal lor, asta nu ii asigura ca in secunda 2 tatal nu va face in continuare ce vrea cu casa (o noua vanzare, ipoteca etc.).
Sublniez ca nici procesul de anulare a contractului pentru lipsa de discernamant a tatalui nu are legatura cu parajul, si nici cu procesul de restituire a creantei de mai sus.
Cea mai grava problema in cazul dvs. este una careia nici dvs. nici doamna in cauza nu i-ati dat importanta (si cred ca nici nu ii veti da, fiindca dvs. personal sunteti prea ocupat sa ne demonstrati noua de ce nu e drept ce s-a intamplat - lucru pe care noi il stim si il intelegem, alfel nu me-am pierde ore sa va ajutam, iar doamna a dovedit cu varf si indesat ca este complet lipsita de orientare in chestiuni de proprietate si de lege). Doamna poate pierde foarte usor si foarte repede apartamentul si mare parte din bunurile pe care le-a dobandit in comun cu sotul. Cat de repede? In maxim un an de cand amanta sotului va hotara ca are nevoie de bani sau de apartament, sau in maxim un an de cand doamna in cauza va porni unul dintre procesele de mai sus.
Daca procesele de mai sus sunt greu - > imposibil de castigat, un partaj initiat de sot se va termina mai repede si sigur cu impartirea apartamentului pe care il ocupa doamna.
Nu traiti cu falsa impresie ca pentru judecatorul care va fi investit sa solutioneze partajul va conta povestea cu soacra, cu amanta, cu pensia de boala psihica, cu viitorul copiilor. Aseta nu vor avea legatura juridica cu obiectul acelui proces.
Va conta dor daca:
- apartamentul e bun comun
- sotii au divortat.
Solutiile unui partaj pot fi: (1) doamna pastreaza apartamentul si plateste sotului, in bani, partea lui, (2) invers.
avocatnet.ro explicăm legislația
msdos85