Incredintare minor cu acordul mamei

Chiar daca sunteti tatal natural ,sotia dvs. trebuie sa adopte copilul, astfel ca urmeaza procedura de adoptie.
Nu am inteles daca aveti hotarare judecatoreasca de incredintare a minorului, in caz contrar de aici trebuie sa incepeti.

Sper sa nu mi-o luati in nume de rau, dar in cazul avocatilor este exact ca la medic: intotdeauna sa ceri si o a doua parere !
Multumesc pentru raspunsuri !
Intre timp am consultat doi avocati si o persoana de incredere de la serviciul adoptii.
Parerile au fost asa:
- un avocat: trebuie doua procese, unul de stabilire a domiciliului minorului si al doilea pentru incuviintarea adoptiei de catre sotia mea
- al doilea avocat: trebuie doar actiune pentru incuviintarea adoptiei, deoarece copilul are domiciliul la mine si mama este de acord cu acest lucru
- persoana de la adoptii: trebuie doar actiune pentru incuviintarea adoptiei, deoarece copilul are domiciliul la mine si mama este de acord cu acest lucru
Deci scorul este de 2:1 in favoarea unei singure actiuni, anume de incuviintare a adoptiei.
Acum, sincer sa fiu, am mare incredere in cele relatate de persoana de la serviciul adoptii. Asa pare si logic, si de bun simt, nu am ce proces de incredintare a copilului sa deschid, toate persoanele implicate dandu-si acordul.
Va descriu pasii ce trebuiesc urmati in cazul nostru:
DGASPC (consilierea parintelui ce urmeaza sa-si exprime acordul) - raport consiliere - notariat (consimtamantul parintilor naturali) - cerere catre instanta pentru incuviintarea adoptiei, insotita de cateva acte - tribunal (pronuntare incuviintare adoptie) - tribunal (comunicare) - tribunal (legalizare in 15 zile de la comunicare) - primarie la domiciliul adoptatorului (emitere certificat de nastere).

Va multumesc pentru rabdare si bineinteles ca astept si alte pareri si sfaturi !

Sper sa nu mi-o luati in nume de rau, dar in cazul avocatilor este exact ca la medic: intotdeauna sa ceri si o a doua parere !

Ati pus o intrebare siati primit raspuns . V-a fost indicata produra fireasca, cu toti pasii ce trebuiesc urmariti. Daca puteti sarii unele etape va priveste.
Romanul este inventiv.Ultima inventie : simplificare adoptiei. Procedeul : un cuplu doreste un copil, gaseste o femeie gravida care accepta sa declare ca viitorul tata este de fapt tatal natural. Sotia iubitoare il iarta si decide sa-i adopte copilul. Rezultatul : adoptia dupa modelul mai sus aratat. Un model indicat de catre persoanele de la serviciul de adoptii de care depinde in mare masura reusita adiptiei.
Va doresc succes si sa va traiasca copilasul.

adelaida_07 a scris:

Daca puteti sarii unele etape va priveste.
Romanul este inventiv.Ultima inventie : simplificare adoptiei. Procedeul : un cuplu doreste un copil, gaseste o femeie gravida care accepta sa declare ca viitorul tata este de fapt tatal natural. Sotia iubitoare il iarta si decide sa-i adopte copilul. Rezultatul : adoptia dupa modelul mai sus aratat. Un model indicat de catre persoanele de la serviciul de adoptii de care depinde in mare masura reusita adiptiei.
Va doresc succes si sa va traiasca copilasul.

Multumesc pentru urarile de bine !
Nu este vorba sa pot sari eu anumite etape ! Vreau ca totul sa fie legal !
Dar mi se pare putin ilogic sa deschid actiune pentru stabilirea domiciliului copilului, atata vreme cat micutul are declarat domiciliul la mine si mama este de acord cu acest lucru. Mai mult, am fost la primarie pentru acordarea alocatiei, impreuna cu mama naturala, si cei de acolo nu au avut nimic de comentat, fiind necesara prezenta mamei pentru a declara ca este de acord ca alocatia sa vina pe adresa mea.
Dar, avand in vedere ca 60 de zile de la nasterea micutului nu putem intreprinde nimic in vederea adoptiei, avem destul timp sa vedem cate actiuni trebuie pana la urma !
Foarte interesant procedeul descris de dvs., intr-adevar romanul este inventiv. Dar aceasta inventivitate este "fortata" de mirobolanta legislatie romana...Avand in vedere ca o adoptie "clasica" poate dura pana la 3 ani, nu e de mirare ca au aparut variante ocolitoare !
Stiu ca s-au facut imediat dupa '90 o gramada de porcarii, atat interne cat mai ales internationale cu copii adoptati. Oamenii aceia nu merita statutul de parinti ! Dar tu ca stat, chiar daca te-ai fript cu ciorba, nu inseamna ca acum trebuie sa bei un iaurt in 3 ani ! Ar fi trebuit gasita o cale de mijloc, suplimentat numarul personalului de la adoptii, creat un fel de birou unic unde sa poti obtine actele necesare (ma rog, o parte din ele...) etc., etc...
Legat de scenariul dvs., nu pot spune decat ca sotia mea nu este iubitoare, este inteleapta...:)

ergon a scris:

... mi se pare putin ilogic sa deschid actiune pentru stabilirea domiciliului copilului, atata vreme cat micutul are declarat domiciliul la mine si mama este de acord cu acest lucru. Mai mult, am fost la primarie pentru acordarea alocatiei, impreuna cu mama naturala, si cei de acolo nu au avut nimic de comentat, fiind necesara prezenta mamei pentru a declara ca este de acord ca alocatia sa vina pe adresa mea.

Nu ma intereseaza ...adevarul din speta dvs. Doar va comentez afimatiile si incerc sa fac ceva lumina in nedumeririle dvs.

Atata timp cat 2 parinti se ...tin de mana si hotarasc IMPREUNA in tot ceea ce priveste copilul, este evident ca nimeni nu are nimic de comentat.
Comentariile incep atunci cand, din varii motive, nu se mai realizeaza acordul intre cei doi parinti.

Si atunci Codul Familiei zice asa: (nu va grabiti cu comentariile dupa primul articol...cititi si articolele urmatoare).

Art. 42. - Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. (n.ns. se subantelege ...cei din casatorie)
Totodată, instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Art. 63. - Copilul din afara căsătoriei a cărui filiaţie a fost stabilită prin recunoaştere sau prin hotărâre judecătorească are, faţă de părinte şi rudele acestuia, aceeaşi situaţie ca şi situaţia legală a unui copil din căsătorie.

Art. 65. - Dacă filiaţia copilului din afara căsătoriei este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea lui, precum şi contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională, se vor hotărî potrivit dispoziţiilor art. 42-44 inclusiv, care se aplică prin asemănare. .

Deci, copilul din afara casatoriei se incredinteaza de instanta unuia dintre parinti intocmai ca si copilul din casatoriei ai carui parinti divorteaza (lipseste doar capatul de cerere referitor la divort...restul e la fel).

Si atunci, intr-o problema cum ar fi alocatia, pe care ati dat-o mai sus ca exemplu (din multe alte exemple/situatii posibile) sunt posibile 2 variante:
1. - ambii parinti decid (asa cum ati facut)
2. - decide parintele caruia i-a fost incredintat minorul printr-o hotarare judecatoreasca.

Ce ziceti? V-ar trebui sau nu o astfel de hotarare?