Incredintare minor cu acordul mamei

Va multumesc pentru raspuns, comentariile dvs. fiind binevenite !
Am citit cu atentie toate articolele mentionate de dvs.
Totusi, nedumerirea mea persista...
Putem spune ca eu si cu mama naturala "ne tinem de mana" in ceea ce priveste viitorul micutului. Mama a dat deja o declaratie la inregistrarea copilului prin care isi exprima acordul ca micutul sa locuiasca la mine. Este, de asemenea, de acord sa renunte la drepturile sale asupra micutului,(scuze daca formularea este nefericita) incredintandu-l spre adoptie. Nu exista pretentii din partea mea ca mama sa contribuie la "cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională"; dealtfel, cred ca aceste potentiale pretentii pica din start fiind vorba de "abandon" din partea mamei !
Nu vreau sa par obraznic, dar ce Dumnezeu proces de incredintare mai trebuie in astfel de cazuri ?!?!?!?!?!
Sa presupunem urmatorul scenariu: se naste un copil in afara casatoriei. Tatal recunoaste copilul, il ia acasa. Intre timp mama dispare pur si simplu si nu mai poate fi gasita. Cu cine se judeca tatal pentru incredintare ?! Se judeca in lipsa ?! Daca da, cat dureaza un astfel de proces ?
Ce inseamna "decide parintele care a primit minorul prin hotarare" ? Este vorba de situatii in care parintii nu se inteleg si prin judecata unul din parinti primeste dreptul de a decide in numele copilului, fara sa mai trebuiasca si acordul celuilalt parinte ? Cred ca nu este cazul nostru !
Daca rationamentul meu este gresit, va rog corectati-ma. Chiar nu pot intelege logica unui astfel de demers judecatoresc. Vor exista declaratii notariale in care toti trei (eu, sotia, mama naturala) vrem acelasi lucru.
Cu scuzele de rigoare pentru lungimea mesajului, va mai prezint o situatie: adoptia clasica ! In astfel de cazuri nu exista decat "procesul" de incuviintare a adoptiei ! Atata vreme cat parintii (sau unul din ei) si-au "luat mana" de pe copil, ce sa mai incredintezi si cui ?
In sfarsit, nu-mi ramane decat sa mai consult si alti avocati...poate pana la urma ma lamuresc ce si cum...
Repet gluma cu "scorul": dupa comentariul dvs., acum scorul este egal: 2 : 2 ! Adica doua opinii ca trebuie si proces de incredintare si doua opinii ca nu este necesara decat deschiderea unei actiuni de incuviintare a adoptiei.
Intram in prelungiri ?

Acordul ala exprimat de mama sa locuiasca micutul cu dv. nu face nici cat o ceapa degerata, este numai o chestiune de statistica pentru autoritati.
Ca vrem sa fie protejati copiii de abuzuri, dar ne deranjeaza ca sunt proceduri de urmat pentru asta!
Cu abandonul, nu am inteles despre ce abandon e vorba! POate am uitat eu subiectul.

IN cazul dat de dv., da, tatal se judeca in contradictoriu cu mama, in lipsa ei! Procesul dureaza in funczie de datele si dovezile din dosar, Evidenta populatiei, daca mama e gasita sau nu!

"Decide parintele care a primit minorul prin hotarare" e diferit de cele spuse de colega mea, juridic... oricum, nu inseamna situatiile aratate de dv. ci situatia in care copilul a fost incredintat unuia dintre parinti.
IN situatiile aratate de dv. instanta hotaraste numai in privinta problemei asupra careia nu se inteleg parintii si numai daca unul dintre parinti nu este lamurit de Autoritatea tutelara ... IN rest, ei continua sa decida impreuna.
In situatia incrdintarii minorului, decide mereu, singur, numai parintele care are copilul incredintat.

E greu sa va explicam logica si scopul urmarite de lege in numai cateva randuri... va explica avocatul cu adoptia.
Adoptia clasica este o alta situatie, diferita, reglementata, evident, diferit si de lege!
Oricum, si in adoptia clasica exista o perioada obligatorie de incredintare a copilului parintilor potential adoptatori. Inainte de procesul de incuviintare!
Personal nu cred ca reiese din lege nevoia parintelui al carui sot va adopta copilul sau sa faca intai proces de incredintare, insa depinde de la caz la caz daca vreun avocat va considera necesar (exista siguranta ca, daca celalalt parinte se razgandeste in timpul procesului, nu ii va putea lua copilul).
Este o asigurare avocateasca, in functie de caz uneori e utila, caci am vazut cazuri de razgandiri in instante, santaj de bani etc. De la oameni decenti, dealtfel...
Dar... situatia schimba omul, singura fiinta capabila sa omoare in situatii care cer asta, indiferent de crestere... Suntem cea mai agresiva specie, sa nu uitam.
De aceea sunt si pareri diferite despre problema intre avocati...
Vedeti si www.adoptiiromania.ro. Din pacate, parca nu aveau forum.

AVLIL a scris:

Cu abandonul, nu am inteles despre ce abandon e vorba! POate am uitat eu subiectul.

Va multumesc pentru raspuns !
Termenul "abandon" l-am scris in ghilimele, tocmai pentru a intari opinia mea ca daca pe mama tot n-o mai intereseaza copilul, ce nevoie mai este de proces de incredintare ? Scuze pentru exprimare, v-am indus in eroare.

Personal nu cred ca reiese din lege nevoia parintelui al carui sot va adopta copilul sau sa faca intai proces de incredintare, insa depinde de la caz la caz daca vreun avocat va considera necesar (exista siguranta ca, daca celalalt parinte se razgandeste in timpul procesului, nu ii va putea lua copilul).

Multumesc pentru opinia dvs., nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca nu va fi nevoie de inca un proces, toata lumea implicata dorind in fond acelasi lucru: rezolvarea situatiei numai pentru binele micutului !
3-2 in favoarea unei singure actiuni, si anume cea de incuviintare a adoptiei !

Sub nici o forma nu este vorba de abandon cat timp tot ceea ce decideti este cu acordul mamei. Din cate spuneti singur la primarie ati mers cu mama naturala sa decideti ce si cum, daca va duceati singur nu va lua nimeni in seama fara o hotarare de incredintare a minorului. Pana in prezent nimeni nu stie daca mama naturala are sau nu rezidenta sau locuieste in fapt la aceasi adresa cu dvs., iar minorul are domiciliul comun cu ambii parinti naturali sau nu .In certificatul de nastere copilului nu exista domiciliul acestuia este trecut doar locul nasterii. Nu aveti nici un act juridic din care sa rezulte domiciliul copilului. Simpla adresa la care minorul primeste alocatia nu reprezinta domiciliul copilului.
Incredintarea minorului are multe avantaje , puteti decide in privinta acestuia, a cresterii lui .....etc. In caz contrar orice gest veti face aveti obligatia de a anunta mama si de ai obtine acordul pentru ca asa este legal.
Consider necesara inceredintarea minorului.
Cat timp nimeni nu obiecteaza pare o problema neglijabila. In momentul cand apare o problema veti afla si despre utilitatea incuvintarii minorului.

adelaida_07 a scris:

Sub nici o forma nu este vorba de abandon cat timp tot ceea ce decideti este cu acordul mamei. Pana in prezent nimeni nu stie daca mama naturala are sau nu rezidenta sau locuieste in fapt la aceasi adresa cu dvs., iar minorul are domiciliul comun cu ambii parinti naturali sau nu .In certificatul de nastere copilului nu exista domiciliul acestuia este trecut doar locul nasterii. Nu aveti nici un act juridic din care sa rezulte domiciliul copilului. Simpla adresa la care minorul primeste alocatia nu reprezinta domiciliul copilului.
Incredintarea minorului are multe avantaje , puteti decide in privinta acestuia, a cresterii lui .....etc. In caz contrar orice gest veti face aveti obligatia de a anunta mama si de ai obtine acordul pentru ca asa este legal.
Consider necesara inceredintarea minorului.

Multumesc pentru opinii !
Repet, am folosit gresit termenul de abandon...am incercat sa subliniez ca mama naturala va da copilul spre adoptie de catre sotia mea. Inca odata scuze pentru folosirea eronata a termenului !
Intr-adevar, in CN-ul copilului nu este trecut domiciliul.
Mama naturala nu are nici rezidenta, nici aceeasi adresa cu a mea.
Spuneti ca pe viitor voi fi nevoit sa cer acordul mamei in orice voi intreprinde legat de copil. Trebuie sa va contrazic: din momentul pronuntarii incuviintarii adoptiei micutului de catre sotia mea, mama in acte va fi sotia, mama naturala pierzandu-si drepturile asupra copilului. Dupa cum stiti, dupa legalizarea hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei se va emite de catre starea civila un nou certificat de nastere cu numele meu si al sotiei mele; vechiul certificat va fi pastrat in arhive, avand pe el o mentiune referitoare la emiterea celui nou.
Va respect opinia, si sper ca nu va suparati daca va spun ca totusi procesul de incredintare mi se pare fortat...
Repet, fara a fi cinic, pe mama naturala nu o intereseaza micutul, vrea sa scape cat mai repede, declarandu-l adoptabil, fara pretentii de nicio parte.

Scorul a devenit din nou egal ! Se pare ca va trebui rejucare !