Program de vizita

Eu nu am spus absolut nimic despre privarea copilului de prezenta tatalui in viata sa sau mai rau,excluderea lui!M-am referit la ceea ce ati scris in primul text,la impartirea timpului petrecut cu copilul la jumatate..In opinia mea,este aberant acest lucru.Ce ne facem cand copilul merge la scoala,are teme,activitati extra-scolare,practica vreun sport eventual sau mai rau,este bolnavior pt o perioada...?toate acestea raman in derizoriu ptca nu a petrecut jumatate din timp cu tatal?asta se numeste educatie?
Eu inteleg sa petreaca o parte din timpul sau liber cu tatal,nu sa-si faca temele pe unde apuca,daca mai apuca ptca orgoliile tatalui sa fie satisfacute!
La fel si-n cazul in care copilul nu-si doreste sa plece la tata!adica tatal are drepturi si copilul obligatii?
Ideal ar fi sa se urmareasca numai si numai interesul copilului,astfel uncat acesta sa beneficieze de educatie sanatoasa si sa aibe o dezvoltare psiho-motorie normala!

Daca ambii parinti s-ar gandi numai la copil, la interesul sau, aceste discutii nu ar avea loc.
Copilul isi doreste sa aiba ambii parinti alaturi de el, ambii parintii trebuie sa depuna eforturi ca celui mic sa-i fie bine.. niciun parinte resposabil nu va scoate copilul bolnav din casa ca el are program de vizita, nu-l va trezi din somn, nu va intrerupe o alta activitate a copilului, nu-i va spune copilului ca daca pleaca la celalalt parinte " o sa planga pana moare " etc, etc.
Cred ca parintii care nu se pot intelege in privinta copilului ar trebui sa intre intr-un program de consiliere psihologica.

Cand ambii parinti exercita autoritatea parinteasca in mod normal, nu ar trebui sa existe un program de vizita. Programul se va cere insa cand cei doi parinti nu ajung sa se inteleaga in privinta copilului pt ca un parinte pune monopol pe copil.

Din pacate, exista parinti care, avand program de vizita chiar in ora de somn, vin cu Politia sa-si exercite dreptul. Si fiti sigura ca nu-i declara nimeni "iresponsabili".
Mai mult, in cazul nostru, a venit gripat la sugar si, desi l-am rugat sa nu vina ca imbolnaveste copilul, a replicat ca e dreptul lui.
Asa ne-am imbolnavit toti, initial sugarul, apoi restul din casa. El si-a indeplinit "dreptul" si dus a fost pentru urmatoarele 3 luni.
Doamna gi_jane, nu va doresc sa ajungeti acum sa va judecati in problemele cu minorii.
Nu exista dovada care sa limiteze drepturile de vizita, cand insa raul s-a desavarsit, se fac si expertize psihiatrice, si consilieri....
De ce trebuie sa se produca raul si nu sa se previna?
In interesul major al minorului ar fi, bunaoara, expertizarea capacitatii parentale a parintilor despartiti-ar fi un prim pas pentru evitarea unor sentinte standard.

In primul rand, daca cei doi parinti ar fi responsabili si ar vedea interesul copilului, nu s-ar ajunge la instanta pentru stabilirea unui program de vizita.
Apoi, cand unui parinte ii este imipiedicat in mod constant accesul la popriul copil si nu doreste sa renunte la acesta, este normal se foloseasca de hotararea instantei. In fond, asta ai vrut, asta ai obtinut.
In rest, faptul ca unul din parinti a fost gripat, asta se poate intampla oricand si oricui si nu e un capat de tara. Oamenii mai racesc, copiii mai des. Dv., parintele care aveti in ingrijire copilul, ce faceti atunci cand sunteti racita? Nu mai puneti mana pe copil sau plecati de acasa pe acea perioada? Sau va sterilizati hainele de cum intrati in casa, ca nu cumva sa aduceti vreun virus la copil? Nu prea cred.
In schimb, daca tot sustinteti sus si tare ca urmariti interesul si numai binele copilului, puteati foarte bine ca atunci cand a venit in vizita, racit fiind, sa-i dati o masca din aia de hatrie cum poarta medicii, se gasesc in orice farmacie. Solutii se gasesc, daca se doreste.

Chiar asa am facut, i-am dat masca, dar nu i-a placut si a dat-o jos.
M-ella, va cunosc opiniile, dar credeti-ma, gresiti acum.
Cand un om este acceptat de cate ori doreste in casa minorului, este ospatat si tratat omeneste si te ameninta in propria casa si refuza sa plece dupa ore bune, nu mai poti manifesta aceeasi bunavointa, fiindca iti dai seama ca minorului ii dauneaza atmosfera tensionata.
Si spuneti-mi dumneavoastra, cat e mult, cat e putin, pentru un minor, sa se intalneasca cu celalalt parinte?
Credeti ca tensiunea continua dintre fostii parteneri este benefica micutului?
Vorbesc aici de un copil mic, care nu poate sa beneficieze de dreptul de a relationa cu celalalt parinte decat cu ajutorul parintelui rezident?
Nu ganditi ca daca era armonie, partenerii nu se separau?
Pana la urma, vom ajunge ca, prin hotarari judecatoresti, sa fim obligate sa petrecem vacantele cu fostii parteneri, in interesul major al minorului si ni se va trasa si programul zilnic comun :O