O icoană agăţată pe peretele unei săli de clasă este preferabilă tabloului unui dictator , aşa cum era anterior anului 1989.
Sunt multe alte lucruri care ar trebui să ne atragă atenţia asupra aceea ce se întâmplă în şcoli.
Mă întreb câte alte orori s-ar mai petrece dacă educaţia religioasă ar fi exclusă din şcoli.
Nu cred că ne aflăm în situaţia în care să ne permitem excluderea sau minimalizarea acestei forme de educaţie , câtă vreme societatea pare să aibă un mers descendent. Cu ce ne ajută progresul ştiinţific dacă vom creşte nişte oameni lipsiţi de sentimente, de respect pentru valorile naţionale ?
A nu se înţelege greşit, nu sunt nici eu vreo tanti care merge la slujbe religioase, dar ştiu precis că lumea mea era mai bună pe vremea când încă nu împlinisem 6 ani , iar eu şi fratele meu eram crescuţi de bunica şi , de sărbători, ne îmbrăca frumos şi ne ducea la biserică. Încă îmi străruie în simţuri toată bucuria şi solemnitatea , şi aroma acelui timp , lucruri pe care am început să le pierd odată cu sosirea într-un oraş clădit din betoane, cu oameni diferiţi şi unde cu greu m-am adaptat.
Nu doresc să ofensez pe nimeni, este doar opinia mea.
UN mic citat , dacă-mi este permis:
Icoana este martora a tuturor nevoilor si durerilor acestui neam. Icoana stie cine a patimit si cine a tradat neamul romanesc. Si nimeni nu are dreptul sa ne-o ia. Este ca si cum ne-ar lua ochii. Se tot vorbeste de statul laic. Dar statul e o vorba goala, daca ignoram oamenii care il alcatuiesc. Statul suntem noi, cei aproape 90 la suta ortodocsi. Pe iconoclasti ii deranjeaza icoanele, pentru ca ele sunt o forma de marturisire a credintei, tacuta, discreta, dar limpede. Icoana de pe peretii scolilor este raspunsul tineretului roman la dragostea lui Dumnezeu. Icoana este o fereastra catre Hristos Dumnezeu si catre sfintii Lui. Icoana este cea mai buna forma de educatie, este o invatare a iubirii. Civilizatia betonului nu poate oferi o solutie de educatie pentru tineret
[ link extern ] /