Contract munca persoana de alta nationalitate

freeelis a scris:

V-a spus cineva ca este imposibila incheierea unui c.i.m. cu acele persoane? .. eu imi mentin parerea si spun ca se poate ...

Sunt doar partial de acord cu Dvs. Eu am spus ca exista o anumita sectiune in codul Muncii unde este specificat ca angajatii trebuie sa isi desfasoare activitatea in Romania. Nu am folosit cuvantul imposibil (daca va refereati la mine), mi-am aratat doar dubiul referitor la incheierea C.I.M-urilor. Sa nu ma intelegeti gresit dar imi pot permite o consultatie referitoare la subiect. Urmeaza sa solicit una. Ma gandeam doar ca subiectul este interesant si ii poate ajuta si pe altii, deaceea am postat aici. Deasemenea, nu strica sa folosesti mai multe surse de informare mai ales cand este vorba de un domeniu pe care il cunosti vag. Daca nu puteti oferi si date concrete / directii ref. la afirmatiile Dvs., va rog sa va opriti aici pentru ca discutia sa nu devieze. Ma intereseaza doar informatiile care pot fi folosite. Sa stiti totusi ca apreciez implicarea Dvs. in discutie.

@Patrick_ - va multumesc si Dvs. pentru insistenta (pozitiva) cu care ati abordat subiectul; daca mai aveti si altceva de adaugat referitor la partea cu ANAF si ITM, va rog sa postati.

Va multumesc.

Cititi art.18 din codul Muncii si o sa vedeti prevederile legale care dau posibilitatea unui salariat sa lucreze in strainatate .....

Una din clauzele cuprinse in c.i.m. se refera la locul muncii . În temeiul art. 17 alin. 3 lit. b) din Codul muncii, în contract trebuie să se înscrie locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri, părţile putând recurge în această ultimă situaţie la clauza de mobilitate reglementată de art. 25 din acelaşi cod.
Locul muncii poate fi in tara sau instrainatate.

Aveți dreptate. Există prevederi legale prin care se reglementează regimul persoanelor angajate de un angajator român pentru a munci în străinătate. Dar în principiu acestea se referă la angajții români care își vor desfășura activitatea ca angajat în străinătate, tocmai cu scopul de a-i proteja pe aceștia.

Dar e adevăr că în lipsa unui loc de muncă fix, angajatul poate să lucrezi și în străinătate, fără a se face distincție între angajații români sau cei străini.

Problema angajatorului este însă și una de ordin economic.
Adică, de ce să plătească un angajator preocente bune din salarul celui angajat către statul român când acel angajat nu va beneficia niciodată de acele contribuții, cu atât mai mult cu cât pentru rezolvarea respectivei probleme există și soluții alternative perfect legale?

Exista si prevederi speciale de angajare a cetatenilor straini .... de exemplu, OUG nr.56/2007.

OUG nr. 56/2007 prevede la art 5 următoarele:

„ART. 5 Pot fi încadraţi în muncã sau, dupã caz, pot presta muncã la persoane fizice sau juridice din România, fãrã autorizaţie de muncã, urmãtoarele categorii:
a) strãinii titulari ai dreptului de şedere permanentã pe teritoriul României;
b) strãinii al cãror acces pe piaţa muncii din România este reglementat prin acorduri, convenţii sau înţelegeri bilaterale încheiate de România cu alte state, dacã aceastã posibilitate este stabilitã prin textul acordului, convenţiei sau înţelegerii;
c) strãinii care au dobândit o formã de protecţie în România;
d) strãinii care desfãşoarã activitãţi didactice, ştiinţifice sau alte categorii de activitãţi specifice cu caracter temporar în instituţii de profil acreditate din România, în baza unor acorduri bilaterale, sau ca titular al unui drept de şedere pentru desfãşurarea de activitãţi de cercetare ştiinţificã şi personalul înalt calificat, în baza ordinului ministrului educaţiei, cercetãrii şi tineretului, precum şi strãinii care desfãşoarã activitãţi artistice în instituţii de culturã din România, în baza ordinului ministrului culturii şi cultelor;
e) strãinii care urmeazã sã desfãşoare pe teritoriul României activitãţi temporare solicitate de ministere ori de alte organe ale administraţiei publice centrale sau locale ori de autoritãţi administrative autonome;
f) strãinii care sunt numiţi şefi de filialã, reprezentanţã sau de sucursalã pe teritoriul României a unei companii care are sediul în strãinãtate, în conformitate cu actele prevãzute de legislaţia românã în acest sens;
g) strãinii membri de familie ai cetãţenilor români; h) strãinii angajaţi ai persoanelor juridice cu sediul în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau în unul dintre statele semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, detaşaţi în România, cu condiţia prezentãrii permisului de şedere din acel stat”.

(cei cu autorizație sunt cei care muncesc pe teritoriul RO, deci nu e cazul)

Speța în discuție nu are legătură cu acea OUG.
Prin OUG nr. 56/2007 se urmărește protejarea forței de muncă românești în contextul cetățenilor străini care au intenția de a munci pentru angajatori români pe teritoriul României .

În speță e vorba de servicii externalizate prin freelanceri.

Părerea mea.

PS
Nici măcar OUG 56/2007 nu cere „anagajarea” ci lasă ca alternativă la acei lucrători care să fie „încadrați în muncă” și varianta „pot presta muncă”.