Copilului meu nu ii fac rau si nu am spus ca este bine sa ii induci stari de rau sau indigestie. Dumneavoastra daca ii schimbati scutecul copilului si acesta miroase ca o ciocolata, in timp ce medicul a spus clar sa nu ii dai ciocolata, nu mananca 2 zile dupa ce se intoarce de la ei, dar urla si face crize non stop pt dulciuri, se tranteste pe jos si se da cu capu de tot ce prinde (mai nou de lucruri moi, pt ca si-a dat seama ca gresia si peretele sunt prea tari) , te ignora pt ca nu ii dai ceea ce vrea si alte comportamente de genul. Se calmeaza abia dupa 1 saptamana, tine 1 sapt si iar vine dupa el si o luam de la capat.Am incercat toate metodele si sincer sunt la capatul puterilor. Si astea sunt doar cateva exemple din ceea ce se intampla. Din partea mea sa vina o data pe luna, chiar nu imi convine programul asa des, dar sa nu imi strice toata munca, pt ca nu il creste el! Si pe langa faptul ca il ia 4 zile pe luna, nici pe acelea nu le petrece cu el! Si nu imi convine sa ma incurce sa aiba drepturi egale, daca nu face nimic constructiv pt copil. Si multe solutii nu sunt, fiindca fiul meu are doar 2 ani si 2 luni!!!
Dv. aveti copilul in ingrijire si e datoria dv. sa-i aparati drepturile... ati incercat executarea?
Copilul nu trebuie sa stea drepti in fata nimenui. Daca nu cunoasteti legea nu inseamna ca ea este proasta.
Mergeti si va informati.
Oricum, sa va cresteti copilul nu va da niciun drept, nu va ridica statuie, sunteti doar un alt parinte framantat de griji... adica totul e normal.
Stimata doamna Avlili, sa facem un exercitiu "de egalitate a armelor", respectiv eu scriu si dvs, sau alti colegi moderatori pot sterge, ceea ce nu va convine, eu nu pot face acelasi lucru. Fireste nu e forumul meu, nu e calitatea mea de moderator care sa-mi confere un astfel de drept. Accept aceasta pozitionare, atata timp cat nu abuzati de a dvs! Respectiv, atata timp cat NU faceti atac la persoana. Cat timp "etichetati" opiniile mele, nu aluziv, ci cu trimitere directa, intr-o societate normala, am dreptul sa va raspund. Pentru a eticheta opiniile mele drept distructive aveti o calificare in acest sens? Sunteti psiholog, cu o practica consistenta in psihologia infantila? Sunteti sociolog si operatii cu studii si statisticii in domeniu? Poate aveti copii, o varsta respectabila si prin urmare o mare experienta de viata? Ma tem ca nici una dintre intrebari nu are ca raspuns"da". Acceptati varianta cumva ca ceea ce opinati dvs nu poate fi universal valabil, nu e o reteta universala, pe care noi, unele dintre mame, cele neghioabe ca mine, nu stim sau nu vrem sa o aplicam? Credeti ca, la fel ca si ella, exista multe situatii de viata, ce nu pot fi tratate cu dispretul detinatorului adevarului absolut, si poate exista multe mame amarate, care nu din rautate, nici din prostie macar, sunt dimpreuna cu copilul, victimele unor abuzatori, si ca pentru multe, pe langa sfaturile juridice, acest forum reprezinta adesea si un umar pe care ele plang? Priviti va rog cu mai putina suficienta opiniile noastre. Admiteti va rog, ca lumea nu e compusa din judecatori impecapabili, leguitori geniali si avocati fara gres,pe deo parte, iar pe de alta, de o suma de mame diabolice, rau voitoare, care strica acest peisaj ideal, si ca frumoasa teorie a custodiei comune, a programului de vizitare, e MACAR uneori, o simpla teorie! Dubito ergo sum! Dubiul este premisa judecatii. Fereste-ma Doamne de cei care traiesc doar cu certitudini!
Cum sa ii apar drepturile, daca ii explici tatalui ca nu este bine, ii dovedesti cu certificate medicale ce problema exista si el iti spune: copilul nu are nimic, si eu am dreptul sa ii dau ciocolata pt ca asa vreau eu. Si toti cei care il vad cu copilul sunt prietenii lui ( care nu il vad prea des cu copilul) sau vecinele (prietene bune cu fosta soacra). Cum?