Recurs împotriva încheierii prin care a fost admisã cererea de încuviințare a executãrii silite

Între suspendarea unei cauze şi soluţia pe care o va pronunţa instanţa în aceeaşi cauză nu există, de principiu, nicio legătură.

Faptul că instanţa a suspendat judecarea cauzei nu are cum să conducă la ideea că aceeaşi instanţă va analiza motivele de recurs şi va pronunţa o soluţie în privinţa acestora. Aţi declarat o cale de atac deşi legea nu permite aceasta, prin urmare singura soluţie ce poate fi pronunţată, după repunerea cauzei pe rol, este respingerea recursului ca inadmisibil.

Puteţi citi, mai jos, art. 373 ind. 1, alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Art. 373^1
...............................
(5) Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.

'' Va fi respins ca inadmisibil când cauza va fi repusă pe rol (dacă nu se va perima), pentru că așa spune legea (vedeți articolele de lege citate anterior).''

1. Unde spune legea că va fi respins ca inadmisibil numai cand cauza va fi repusă pe rol?

2. De ce nu l-a respins ca inadmisibil înainte de a îl suspenda, dacă erau motive evidente, indubitabile de inadmisibilitate?

Parerea mea e ca nu îl suspenda dacă erau motive evidente, indubitabile de inadmisibilitate, respingere...!?

(n. B. : dar în România, totul e im/posibil, chiar și citarea decedatilor)

Dacă nu înțelegi ceva nu mai dați vina pe România.
Asta fac doar cei care nu-s în stare să priceapă ceva dar insistă că știu tot.

Vorbiți cu un avocat și vă va explica cum este cu „suspendarea” cu „repunerea pe rol” și cu „inadmisibilitatea”... sau puneți mâna pe o carte și vă veți lămuri cu aceste noțiuni de bază.

'' Asta fac doar cei care nu-s în stare să priceapă ceva dar insistă că știu tot.''

''Un prost care nu spune nici un cuvânt, nu se deosebește de un savant care tace '' (Moliere)

-'' Stiu ca nu stiu nimic, si nici macar asta nu stiu.' ' (socrate)

Iar România Îmi confirmă foarte mult această ne/știință a ne/stiintei (proprii și nu numai) t
' 'nimic nu costa mai mult decât nestiinta '' (legea lui Moisil)
I
Hai că poate reușesc să îmi umplu nestiinta cu sabloanele stiintei despre suspendare, repunere pe rol, inadmisibilitate printr-un avocat sau prin intermediul literaturii de specialitate... (respectiv științe juridice)...

Dar cum rămâne cu citarea decedatilor in procesele din România, care nu au nici un fel de capacitate (nici de exercitiu, nici de folosință)...

Numai in biblie scrie ceva evaziv de citarea Morților la judecata de apoi sau la a doua venire a lui Iisus Christos în cartea apocalipsei.. Ca și teologii si-au spart capetele cu fel de fel de teosofii referitoare la citarea Morților din biblie..

Si dacă Dacian a spus '' bine nu ne pot face decat unii oameni, rau ne pot face toti.''......

Permiteti-mi să închei tot cu un citat (indemn) al lui Pavel - marele avocat din biblie, din Filipeni 4:7 :

'' Iar pacea lui Dumnezeu, care depășește orice înțelegere, vă(ne) va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus!''

(Amin!)

Popescu2012 a scris:

Dar cum rămâne cu citarea decedatilor in procesele din România, care nu au nici un fel de capacitate (nici de exercitiu, nici de folosință)...

Cu citarea morților e cam așa: sunt situații (nu chiar așa de multe cum se spune pe la tv ;) ) în care moare omul, iar această informație nu ajunge la instanță sau la oricare organ judiciar. Neștiind de deces, normal că instanța citează partea, iar citație este returnată cu mențiunea decesului. Și cu ocazia asta află și judecătorul sau procurorul despre deces, urmând a dispune actele care se impun în consecință. Ce drept se încalcă și cui dacă dintr-o eroare se citează o persoană despre care nu se știa că e decedată?

Am văzut zilele trecute un dosar de urmărire penală în care unul dintre inculpați decedase în decembrie pe la sfârșit, iar în 10 ianuarie, la serviciul de stare civilă nu era încă înregistrat decesul (probabil dintr-o eroare).
Procurorul trebuia să-l cheme pe inculpat la prezentarea materialului de urmărire penală și a aflat de la un alt inculpat despre deces. Dacă l-ar fi citat pe cel decedat unde e problema? Sau de ce vi se pare chiar așa de „inadimisibilă” o asemenea situație?

Asta se întâmplă oriunde în lume, nu doar în România. Sunt situații rare. Dintre câte citații se emit în zecile de mii de dosare sunt foarte puține acelea despre care vorbiți.

Păcat că ne mulțumim cu realitatea prezentată la tv și nu încercăm să ne informăm cu adevărat despre problemele cu care ne confruntăm.Și păcat că presa este în ultima vreme în multe situații de rea credință și deformează cu bună știință realitatea.