refuzul copilului de a merge la tata

@AVLIL
Se pare ca dvs nu aveti copil daca vorbiti asa si a-ti inteles acelasi lucru ce au inteles si judecatorii, ca eu nu l-am lasat sa vada copilul. Am mentionat ca i-am stabilit un program de vizita de 2 ori pe luna de cand s-a nascut copilul, dar atentie , NU i-a convenit ca i-am facut program, el vroia sa vina la mine oricand si la orice ora din zi sau din noapte, si asa a preferat sa ma dea in judecata. Aici incepe nemultumirea mea si atunci nu i-am mai permis sa vada copilul.
Eu nu i-am cerut bani de cand s-a nascut copilul, toate cheltuielile au fost din banii mei, si apoi ma da in judecata si mai dau si la avocati. Pensie alimentara am solicitat in momentul in care m-a dat in judecata si nu o plateste nici acum.
Cand am ramas gravida nu l-am intrebat pe el daca vrea sa tin copilul, a fost hotararea mea.

Copilul sta cu mama pt ca pana acum nu am auzit sa fi nascut si barbatii. Dupa ce o sa aveti copii o sa vedeti ce inseamna, si mai ales daca veti avea o sarcina toxica cum am avut eu, atunci sa-mi spuneti cum e sa dai copilul ,pt care te-ai chinuit 9 luni,unui necunoscut doar ca a lasat si el o samanta.

Scuzati-ma, stimata d-na avocat, nu am inteles intrebarea .

fara cuvinte.
Ptr cine vrea doar un copil si atat si mai ales ptr femeile care vor copilul doar ptr ele, exista un loc ( o banca cu material de reproductie umana) si treaba e rezolvata ,nu -ti cere nimeni copilul pe motiv ca e tatal lui
pacat de copilul ala ca nu are nici o vina.
doamne ajuta

Stimata dna avocat,
Va strafulgera vreodata chiar si macar pentru o clipa varianta ca sustinerile dvs ar putea sa nu fie adevaruri general valabile? Sau apreciati ca detineti adevarul absolut, si ca aici pe forum s-a "aciuiat" a cohorta de mame denaturate, innecate in propriile frustrari si dorinte de razbunare, care le-au abolit cea mai elementara judecata? Chiar credeti ca nicio mama nu poate avea dreptate, ca nu exista niciun tata vinovat pe lumea asta, si ca toti s-au comportat, daca nu impecabil, macar ok? ca prezenta tatalui este in interesul copilului, asa fara niciun discernamant, fara nicio apreciere asupra fiecarui caz in parte? Daca acest lucru ar fi adevarat prin simpla afirmare, Avlil dixit, atunci nu ar mai fi domnisoara nevoie de instanta, caci nu ar mai fi ce sa se judece, s-ar aplica unitar si uniform teoria dvs. Cand trecem de varsta adolescentei, unii dintre noi, aflam ca arareori lucrurile sunt fie albe fie negre, si ca cel mai adesea ele sunt o mare varietate de griuri!
Dubito, ergo cogito, ergo sum!

Intradevar, comentariile lui crisnet12 sunt fara cuvinte.

Doamnelor, crisnet12, <proastasatului>,........martonze,

trebuie sa intelegeti ca avlil este de profesie avocat si, prin urmare, comentariile dumneaei vizeaza exclusiv prevederile legale, practic expun o interpretare a legii.
Dumneavoastra aveti o problema cu LEGEA, nicidecum cu modul in care gandesc altii. De aici apar aceste diferente de vedere asupra situatiei de fapt.

Daca lucrurile stateau altfel, adica daca exista intelegere, nu ajungeati pe acest forum si nicidecum nu cautati nod in papura la ceea ce scrie aici un avocat.
Din pacate insa, atunci cand parintii nu se inteleg, ajung sa sufere copiii. Legea spune ca in astfel de situatii trebuie sa decida instanta de judecata.

Prin urmare, nu este vina nimanui ca sunteti in aceasta situatie si ca ati ajuns la mana judecatorilor, este doar vina dumneavoastra. Bineineteles ca niciodata hotararile judecatoresti nu pot multumi pe toata lumea, tocmai pentru ca nu exista intelegere.

Sa ne spalam pe maini acum si sa aruncam pisica moarta in curtea altora (lege, judecatori, avocati), mi se pare penibil.
Trebuie inteles faptul ca, un copil nu este un bun personal, nu aveti deci dreptul de a-i pune stapanire pe destin. Credeti ca este mai bine pentru copil ceea ce dumneavoastra decideti, dar oare este asa? Credeti ca sunteti mai presus de lege si ca, doar pentru ca dumneavoastra v-ati ocupat mai mult de copil va da drepturi nelimitate asupra deciziilor care-l privesc?
V-ati pierdut acest drept in momentul in care ati aratat ca nu aveti suficienta constiinta si ratiune pentru a-i oferi copilului dumneavoastra sansa de a creste intr-un climat de intelegere.

Va doresc sa nu ajungeti peste ani sa va para rau pentru deciziile care vi se par corecte acum.


Pentru cine nu a inteles inca:

cosmintatic a scris:


Executarea silita conf noului cod de procedura civila nu inseamna ,, smulgerea,, efectiv a copilului din bratele mamei si traumatizarea sa, ci presupune prezenta unui executor la adresa mamei/tatalui si luarea copilului cu "vorba buna" iar in cazul in care nu se poate face se intocmeste un proces verbal de constatare pe care nimeni altul nu il poate face decat executorul judecatoresc. Sunt si niste cheltuieli de executare stabilite in acel PV care au rolul de a determina acel parinte rauvoitor sa se conformeze hotararii instantei.



As mai scoate in evidenta rolul DGASPC de a interveni prin specialisti si de a ajuta in copilul sa se reechilibreze psihic, sa nu se mai auto-invinovateasca pentru ceea ce se intampla.
Nu mi se pare nimic grotesc in aceste prevederi legale.

...celelalte interpretari ale diferitelor mame, care arata ca stiu cel mai bine de ce are nevoie copilul lor insa nu stiu sa-i ofere intelegere in loc de ura si razbunare, sunt doar motive.