refuzul copilului de a merge la tata

Cu tot respectul doamna, comentariliile lui AVLIL nu sunt simple interpretari ale legii, caci interpretarile unui text de lege nu sunt in termeni de frustrare, bietul copil, razbunare etc. Sunt opinii personale! Legea perimite ca judecatorul sa incuviinteze exercitarea autoritatii parintesti in mod exclusiv, aceiasi lege permite ca programul de vizitare sa poata fi restrans sau chiar suspendat. Despre aceste variante, continute de lege, AVLIL nu vorbeste niciodata! Este oare aceasta o interpretare obiectiva si echidistanta?
Mamele care scriu aici, o buna parte din ele, caut explicit aceste variante, fie ca aceasta cautare a lor este justificata si intemeiata, fie ca nu! Ramane ca instanta sa aprecieze. Acestor mame AVLIL nu le spune niciodata ce ar putea face in acest sens, ci le critica (nu e menirea unui avocat) obiectivul juridic urmarit. (repet, justificat sau nu).
Faptul ca noi, ca mame, am ajuns in aceasta situatie dintr-o vina personala, este total nesustenabil in aceasta forma frustruta. Cel mult am contribuit direct la a ne gasi in aceasta situatie. Daca e nevoie de doi parinti si daca prezumtia este cea de autoritate parinteasca comuna, la fel de comuna este si greseala generatoare a situatiei de fapt! Nu e niciodata unul inger si altul diavol!


"Pentru aceste motive eu as introduce o actiune de incredinatre imediat acum, pentru ca mama sa nu aiba timp sa se angajeze, avand in vedere ca situatia actuala imi convine la nebunie mie, ca tata.
Daca va doriti copilul, nu-l lasati deloc acolo.
Nu mergeti cu mama la Serviciul de stare civila, mergeti singur, nu mai stati dupa ea. Obtineti insa inainte un refuz scris al ei sa vina cu dv. (mail, SMS, orice).
Puteti dupa recunoastere sa cereti copilul cateva minute singur si sa-l luatia casa; depinde insa de circumstantele fiecare in cauza in ce masura acest lucru e pozitiv sau negativ vazut de instanta."


Am oferit un singur exemplu din nenumaratele postari partinitoare ale lui AVLIL si va intreb daca apreciati ca acest citat s-ar subscrie "interpretarii legii" oferite de un profesionist echidistant?

:offtopic: Doamnelor si domnilor, discutia a fost deschisa de @ zal, subiectul fiind programul de vizita, daca ajungem sa dicutam cum posteaza d-na avocat Avlil aici sau in alte topicuri, ca are sau n-are copii, inchid discutia ca nu duce nicaieri, multumesc.

Este cumplit sa vad ca exista si alte mame ca si mine,parca e un deja vu a situatiei prin care trec si eu....Ma intreb daca aceasta situatie se va schimba vreodata si v om gasi dreptate pentru noi si pentru copiii nostri!Ma intreb cat v om plati acea gresala de a face copii cu oameni care nu au nimic de a face cu titulatura de tati....

Are dreptate colega, va raspund inca odata pe langa subiect, pentru ca sunt in acelasi domeniu, si sper sa revina zar sau sa inchidem topicul.

In primul rand, cristinet12, un program de vizite nu il stabileste un parinte pentru celalalt decat daca isi doreste razboi, ca nu e un parinte mai egal ca altul indiferent cate luni a purtat in burta sau pe umeri copilul; un copil nu se face impreuna cu altcineva fara o decizie comuna decat daca doriti razboi. Si mai era o actiune a dv., nu stiu acum, care invita, efectiv, la razboi.
Asta va spun din observatiile practice ale cuplurilor si din abordarea lor psiho-sociala.
In plus, un tata e un tata si o mama e o mama, ei nu gandesc la fel si tocmai de aceea copilul are nevoie de amandoi - asta e coroborarea legii cu psihologia copilului. De care si eu si judele tinem cont, ca legea s-a schimbat in acest domeniu ca urmare a studiilor psihologice infantile si asupra copiilor, precum si a valorizarii superioare a drepturilor copiilor in ultimul timp (raportat la trecut, cand erau pe locul 2 dupa adulti).

Ma gandesc mereu ca cele scrise de mine aici nu sunt general valabile, de aceea am contribuit la regulamentul forumului tocmai cu precizari referitoare la consultatiile juridice care nu se pot da pe forum; de aceea scrie ce scrie in profilul meu si de aceea trimit, cu nerusinare, continuu, oamenii la specialist (fie el avocat, fie psiholog, fie mediator, dupa caz si speta) si de aceea incerc sa aflu cat mai mutle detalii inainte de a raspunde.

Cu tot respectul, ceea ce sustin aici sunt interpretari ale legii date intr-un mod cat mai profan cu putinta, mai pe intelesul nonjuristilor, asa incat fiecare sa priceapa ideea legii. NU sunt argumentari de pus in carti de profil, dar sunt foarte bune pentru cine vrea sa inteleaga pe la ce usi bate legea.

Citatul dat de dv. e dintr-un topic de acum cativa ani, din 2008, un tata caruia i se interzisese accesul la copilul sau, o mama care nu avea venituri, care statea la tara cu persoane in varsta si in foarte varsta si ati scos de acolo tot ce spuneam impotriva domnului in cauza. Atunci, desi nu exista Codul civil actual, incurajam conform unor principii internationale, ca incredintarea sa se faca acelui parinte care e mai cooperant, de aceea si recomandarea aceea.

Acesta va ajunge destul de bine vazut ca principiu in curand si inca sustin cele ce-am spus acolo, in acel caz particular unde tatal a facut ceva efort sa ne arate povestea lui, nu a scris doar 5 randuri din care 3 de ocari...
Ideea centrala a parentingului e colaborarea, dreptul copilului de a avea 2 parinti, efortul parintilor de a-si inghiti injuraturile si frustrarile pentru a colabora in interesul copilului.
Ati incercat psihologia inversa cu tatal razboinic, i-ati dat copilul mai mult de cat se astepta? Ati fost la psiholog sa vedeti cat din atitudinea copilului vine de la dv.? Stiti ca exista anxietate de separare datorata parintelui anxios? si tot asa...

Sunt nenumarate necunoscutele pe care le am raportat la spetele discutate si, in prezenta lor, nu pot face decat recomandari generice pe care fiecare sa le aplice in limita spetei proprii.

Nu voi mai urmari acest subiect, din pacate, oricata bunavointa as avea sa fac informare privind interesul copiilor, uneori ma obosesc razboaiele astea inutile. Inchipuiti-va ce le fac ele copiilor vostri.
Copii fericiti!

Acest forum ofera informatii valoroase unor persoane aflate intr-o situatie dificila.
Raspunsurile primite sunt date dupa cum judeca instantele problemele, dupa o lunga experienta a repondentilor - ma refer la cei din domeniul Justitiei.
Fiecare individ isi apreciaza subiectiv problema, de aici si pareri contradictorii.
Este bine sa vedem cum suntem judecati, pentru a sti ce asteptari sa avem.
Insusi corectia aplicata sotiei de catre sot este vazuta diferit atat de subiecti, cat si de autoritati: daca pentru femeia batuta este o trauma, pentru sot este o "mica corectie meritata", pentru politistii veniti la reclamatie este "o mangaiere, de drag"(adevar trait)

Repet ce am mai spus si altadata: cand mezina mea de 1 anisor se tot apropia de soba si nu reactiona la interdictia mea, am lasat-o odata sa puna manuta si logic, a simtit ca arde!! De atunci, nu s-a mai apropiat la soba cu pricina, nici indemnata.
La fel, baietelul meu refuza sa manance carnita. Odata, l-am luat cu povestile si i-am bagat in gurita cateva lingurite. Peste un timp, copilul a dat afara tot; nici de atunci, nu mananca carne, compensam cu oua, lactate, etc.

Fara a dori sa contrazic pe cineva, sustin in continuare ca dragoste cu forta nu exista, pot sa vina 100 de psihologi sa lamureasca copiii sa puna mana pe soba sau sa manance ceea ce nu le place, sau sa se joace cu Ionel sau Dorel, daca ei vor cu Raducu, tot cu el se vor juca.

Eu l-am adorat pe tata, daca ma intreba cineva,(nu a fost cazul) pe el l-as fi ales, din pacate a murit prea timpuriu. L-am iubit pentru ca s-a facut iubit si fiindca a oferit multa iubire.
As fi fericita daca toti taticii ar fi asa cum a fost tatal meu. Viata lui a fost familia si niciodata nu a atins-o pe mama sau pe noi, copiii.

Din pacate, nu am primit acelasi tratament din partea tatalui copiilor mei.
Repet, dragoste cu forta nu exista, dragostea fortata e viol...