GheorgheFloroiu a scris:
Domnul Lascoschi are dreptate în legătură cu paradoxul ce a fost creat prin această speţă (am stat şi am reflectat mai mult timp), dar totuşi cred că nu este nimic în neregulă să se dea o altă soluţie, dacă primii judecători au soluţionat greşit cazul. Chiar dacă instanţa superioară este formată din judecători cu acelaşi nivel de experienţă şi îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi curte.
Doar pentru a se evita astfel de discuţii, nu cred că ar trebui să se soluţioneze în mod greşit cauzele deduse judecăţii.
Da, aceasta este marea problema care naste serioase semne de intrebare si incertitudine juridica.
Achitarea in temeiul lit. D a art. 10 CPP ( faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ) este o achitare care depinde in mod exclusiv de interpretarea legii.
Condamnarea din recurs cu considerarea instantei de recurs ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii este in neregula daca privim lucrurile prin sfera numarului de judecatori de acelasi grad, adica de la ICCJ, astfel ca numarul mai mare de judecatori creaza paradoxul juridic cu privire la interpretarea legii in sensul inexistentei elementelor constitutive ale infractiunii in sensul ca fapta nu constituie infractiune.
Aceste aspecte tin tot de prezumtia de nevinovatie.
In opinia mea, pentru a fi corect ar trebui ca o persoana sa poata fi condamnata numai daca exista unanimitate.Ma refer ca asa ar trebui sa fie si in prima instanta si in instanta de recurs.
Adica fara unanimitate sa nu existe condamnare.
Desi sunt cazuri estrem de rare acestea, Cazul Becali dovedeste imperfectiunea legii si efectele care se pot produce in mod inechitabil cu riscul iminent ca o persoana sa poate fi condamnata chiar daca ar fi nevinovata.
Aici ar trebui sa se ajunga...la condamnarea numai in caz de unanimitate...
De aceea, in ceea ce priveste cazul Becali sunt de parere ca nu s-a terminat si inca ar mai exista variante...sau macar o varianta...
Se vede acum ca logica sistemului anglo-saxon in privinta unanimitatii se bazeaza pe experienta...de durata...
Aceasta regula de drept ar trebui sa existe si la noi, chiar daca nu avem sistem cu jurati, deoarece tine tot de prezumtia de nevinovatie atata timp cat un judecator nu considera vinovata o persoana acuzata.Persoana care este considerata nevinovata de un judecator chiar poate fi nevinovata.
Atata timp cat un judecator considera nevinovata o persoana aceasta ar trebui sa fie achitata de instanta.
Ma refer atat la prima instanta ( cand exista mai multi judecatori, evident), cat si in recurs.
Ideea cu declararea nevinovatiei unei persoane in cazul in care un judecator il considera nevinovat pe inculpat ar constitui si o garantie a impartialitatii justitiei in mod efectiv, in mod real si in sensul garantiilor conferite de CEDO cu privire la prezumtia de nevinovatie si garantarea dreptului oricarei persoane la un proces echitabil si de o instanta impartiala.
In apel se ajunge la complet de divergenta.Si al treilea judecator care vine sa judece si el poate decide decisiv vinovatia unei persoane...sau...daca vine alt judecator...inculpatul va fi achitat...
Nu pare loterie...?
Trebuie sa existe regula unanimitatii dar in prezent nu exista...desi se incalca prezumtia de nevinovatie...asa cum aratam inca de la inceput...
Se incalca si dreptul la un proces echitabil...
Tot la fel consider ca ar fi corect si cu privire la achitarea prevazuta de art 10 lit. a si c din CPP.