Schimbarea domiciliului copilului la schimbarea domiciliului parintelui rezident

insa exista o prevedere care spune ca parintii decid de comun acord asupra domiciliului copilului, caci despre asta este vorba in fapt - despre domiciliul copilului.

De acord, parintele se poate muta, dar copilul nu.
Ca sa se mute si copilul e nevoie de un acord. Sau de o hotarare.
Nu stiu totusi detalii, sunt importante si poate doamna ne ajuta sa o ajutam: unde doriti sa va mutati, la ce distanta? care e varsta copilului si clasa in care este? relatia de pana acum cu domnul cum s-a desfasurat? Tatal ce relatie are cu copilul? Etc.

Aici nu combatem legea, ci indrumam la aplicarea ei. Casatoria mamei nu e mai importanta, conform legii, decat o eventuala relatie a copilului cu celalalt parinte, cu cercul lui de prieteni, cu colegii de clasa etc.
Parintii care se trezesc noaptea ca le plange bebelusul nu fac greva in piata mare ca au dreptul la somn. Un copil inseamna sacrificii. Macar pana la majorat, asa zice legea.

mirebire a scris:

insa exista o prevedere care spune ca parintii decid de comun acord asupra domiciliului copilului, caci despre asta este vorba in fapt - despre domiciliul copilului.

Tocmai că părinții nu prea decid după bunul plac.

„Art. 400 - NCC - Locuinta copilului dupa divort
(1) În lipsa întelegerii dintre parinti sau daca aceasta este contrara interesului superior al copilului, instanta de tutela stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor la parintele cu care locuieste în mod statornic.
(2) Daca pâna la divort copilul a locuit cu ambii parinti, instanta îi stabileste locuinta la unul dintre ei, tinând seama de interesul sau superior.
(3) În mod exceptional, si numai daca este în interesul superior al copilului, instanta poate stabili locuinta acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimtamântul acestora, ori la o institutie de ocrotire. Acestea exercita supravegherea copilului si îndeplinesc toate actele obisnuite privind sanatatea, educatia si învatatura sa.

Părinții decid cu privire la locuința copilului (și la alte aspecte ce-l privesc pe acesta) doar cu respectarea interesului superior al acestuia.

Dacă nu se înțeleg, sau dacă se înțeleg într-un fel care-l prejudiciază pe minor, ei nu mai decid ci decide instanța,

Dar, stabilirea locuinței ”copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic„ nu înseamnă că acel părinte nu-și poate schimba domiciliul decât cu acordul celuilalt părinte.

Mama ( la care am inteles ca s-a stabilit domiciliul minorului odata cu divortul) are dreptul sa-si schimbe domiciliul initial in alta localitate, fara a fi necesar acordul tatalui, altfel i s-ar ingradi dreptul de a avea domiciliul pe care si-l doreste. Desigur , o intelegere prealabila cu tatal in ceea ce priveste modalitatea in care acesta va avea incontinuare legaturi cu minorul este indicata.
Art.400 NCC reglementeaza doar stabilirea domiciliului odata cu divortul si nu situatia in care dupa ce s-a stabilit domiciliul de catre instanta de tutela, parintele la care s-a stabilit initial domiciliul minorului doreste sa-si schimbe domiciliul.
In contextul spetei, nu exista nici o dispozitie legala care sa conditioneze schimbarea domiciliului mamei de acordul prealabil al tatalui.

Din punctul meu de vedere, instanta stabileste locuinta minorului numai in lipsa intelegerii parintilor sau daca intelegerea e contrara interesului minorului SI prezentata instantei. Altfel, intelegerea partilor in afara instantei, la o cafea, nu are cum sa intre in cenzura unei instante.

Stabilirea domiciliului copilului la unul dintre parinti nu inseamna ca acesta nu se poate muta, insa daca intervine cu programul de vizita si-l influienteaza semnificativ, atunci e altceva, in acest caz trebuie consultat celalalt parinte. Nu pentru schimbarea locuintei parintelui la care se afla minorul, ci pentru schimbarea locuintei copilului.

400 vorbeste de locuinta dupa divort cand partile trebuie sa se inteleaga, instanta sa vada intelegerea sau nu se inteleg si instanta hotaraste.
Avem articol si in lipsa divortului: Art. 496. - (1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi.
(2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului.
(3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile.
(4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Schimbarea locuinţei copilului

Art. 497. - (1) Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.
(2) În caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.