Arde-l pe nenorocit!
Chiar dacă n-o să păţească nimic, tot e mai bine decât a tăcea şi nu face nimic - şi eu am avut aşa situaţii în şcoală. Tu doar depune plângerea cum te-au sfătuit antevorbitorii mei şi lasă autorităţile să-şi facă treaba fără să te îngrijorezi prea mult de ce o să urmeze.
Ce ar trebui să te îngrijoreze în schimb este viitorul tău. Cu banii pe care i-ai fi dat animalului ăluia du-te la un profesor serios să te înveţe matematică pentru că e important să-ţi umpli lacunele care cu siguranţă s-au adunat în tot acest timp. Pune-te serios pe învăţat şi n-o să-ţi poată face nimeni nimic.
Poate nu vei termina cu 10 pe linie dar nu asta conteaza, contează să rămâi cu ceva după ce termini liceul - nu doar matematică, ci din fiecare obiect cu câte ceva - cu asta vei porni în viaţă.
ªi nu în ultimul rând, curaj, prietene!
PS: acum divagând puţin de la subiect, scriind aceste rânduri m-au năpădit amintirile: eu în liceu le spuneam şi colegilor mei că 2 lucruri mi-am propus să NU le fac: să nu fumez şi să nu fac pregătire cu "Buru". "Buru" era proful de fizică şi într-o oarecare măsură se asemăna cu acest "profesor" de mate.
Pe tot parcursul liceului am avut note mici la fizică dar au fost şi 2 excepţii - cât m-o dus pe mine capul. Privind înapoi îmi pare bine că am procedat aşa şi am putut părăsi liceul cu demnitate. Ceea ce regret este doar faptul că n-am pus eu un pic mai mult osul la treabă că tare bine mi-ar fi prins să fi ştiut acum un pic mai multă fizică...
M-a salvat faptul că aveam o bază solidă din gimnaziu pentru că acolo am avut profesor bun la care s-a adăugat puţinul, dar foarte puţinul, pe care l-am asimilat în liceu.
Cunoaşterea este cea mai democratică sursă de putere.
Alvin Toffler