Ce sa fac? Tatal copilului ar vrea custodie comuna si program de vizita

Trebuie sa dovediti tot ce ati scris mai sus: martori care au vazut ca a fost in vizita si l-au vazut cu copilul; martori care sa spuna ca v-ati plans la ei ca tatal nu vine sa viziteze copilul, emailuri in care il invitati de ex. in parc, sa se joace cu copilul,etc.
Decat plangerea la Politie, ar fi bine sa-i scrieti cateva emailuri sau scrisori in care sa-l rugati sa plateasca pensia alimentara, fiindca copilul are nevoie de....
Din toate trebuie sa reiasa cat de mult va doriti dvs. ca tatal sa aiba relatii cu copilul si cum domnul cere acest drept in instanta, desi dvs. nu i-ati contestat niciodata acest drept, dimpotriva.
Puteti merge si la un psiholog si sa-i faceti o evaluare, sa vedeti ce scrie psihologul in raport, de ce copilul nu vrea cu tata. Este bine sa cereti acest raport psihologic de evaluare acum, inainte de a va chema domnul in instanta.
Daca aveti autoritate parinteasca unica si de la data hotararii pana azi nu au intervenit schimbari majore in viata copilului si a dvs., se poate invoca si autoritatea lucrului judecat.

Daca nu are un program de vizita , nu sunteti obligata sa il dati pe copil cu el, iar in casa dumneavoastra nu poate sa intre decat daca ii dati dumneavoastra voie! Daca va cere program de vizita , cereti sa se ia in considerare si ceea ce doreste copilul , si sa fie audiat! Si pensia de intretinere ati face bine sa o cereti ! E dreptul copilului. La politie puteti face plangere pt toata suma din urma .( 2 luni , 2 ani, 5 ani, etc ), iar pensia se poate reactualiza in fiecare an daca este in suma fixa si stiti ca i s-a marit salariul . Cel mai bine este sa i se retina direct din salar! Acesti tati au doar drepturi nu si obligatii.

WOW!!!!!!Un copil de 3 ani afirma ca "e fericit":OCe relevanta are afirmatia asta si in fata carei instante sau institutii???

in loc sa (re)construiesti o relatie tata-copil, tu te lasi manata de furie si frustrari si-ti cauti scuze. unele, destul de bune. nu plateste pensie, nu vine la copil cand si cat consideri tu ca s-ar cuveni. ti l-a facut si si-a pus pamla-n fund, plecand dupa altele, liber si fericit.
nu-i usor sa cresti un copil de unul singur. e normal sa fii suparat ca nu ai sprijin din partea aluia care te-a ajutat sa-l concepi.
doar ca toate se-nvart in jurul copilului, fara sa treaca prin el.
ca mama, as duce crucea, oricat de grea ar fi pana-n ziua in care copilul meu va fi capabil sa decida singur daca vrea sa nu sa rupa legatura cu tatal lui. n-as face nimic ca sa le obstructionez relatia, l-as convinge pe copil cu binisorul sa isi vada, apoi sa petreaca timp cu tatal lui.
un copil de trei ani nu stie ce vrea, nu intelege nici cand ii e foame, daramite cand e fericit.

Stiu gradinite la care copilul este luat din bratele mamei urland si dus in clasa unde continua sa urle pentru inca o ora sau mai bine. Se considera ca asta e, copilul trebuie sa se obisnuiasca.
Desigur ocolesc cu grija astfel de locuri, insa ce vreau sa spun este ca exemplul dat de dvs nu va fi perceput ca maltratare.
Si dvs si eu suntem de acord ca a fost o trauma. Tot o trauma este si starea conflictuala dintre dvs si tata. Prima s-a terminat la sfarsitul zilei, a doua continua si in ziua de azi.
De aceea cred ca va este necesara consilierea psihologica, pentru ca fiecare copil este unic si fiecare situatie este unica si nu puteti gasi aici solutia si nici n-o puteti gasi singura.