clauza de dezheredare

AVLIL, cu tine mai că aş fi de acord. Cu instanţele care ar cere pîrîtului să facă dovada plăţii, nu.

A, că pîrîtul poate prezenta o dovadă care ar face inutilă administrarea oricăror altor mijloace de probă de către reclamant, da. Este posibil. Dar să impui pîrîtului să dovedească faptul că a făcut ceea ce reclamantul nu poate dovedi că nu a făcut, e prea de tot.

Asta ar însemna deja (în această materie) un început de prezumţie de gratuitate a actului acolo unde legea nu instituie nicio astfel de prezumţie.

Instanţa poate cere dovada plăţii doar în cazul în care este aplicabil art.845. În rest, este treaba reclamantului să-şi dovedească afirmaţiile, chiar dacă el este moştenitor rezervatar (terţ faţă de actul simulat, putînd să dovedească simulaţia cu orice mijloc de probă, e adevărat, dar obligat să dovedească).

Io cam aşa văd actul de justiţie în această speţă.

Pai de ce cu mine da si cu instanta nu?
Procedura spune ca nu se poate dovedi un fapt negativ, atunci e normal sa se rastoarne proba si sa se ceara dovedit contrariul...
Nu e singura situatie si nu inseamna ca se instituie vreo prezumtie... Inseamna ca e o exceptie de la regula probelor, pentru ca altfel nu se poate, logic si juridic.
Reclamantul trebuie sa-si dovedeasca afirmatiile, insa asta nu e o afirmatie, e o negatie... Si atunci se rastoarna sarcina.
Probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat.
Faptele de probat sunt pozitive sau negative. Daca eu sustin ca nu te cunosc si tu ca ma cunosti, pot fi eu reclamantul reclamantilor, dar cum sa dovedesc eu ca nu te cunosc? Aduc prieteni si colegi, dar cunosc ei toate persoanele cunoscute de mine?
Ajung astfel la o probatio diabolica si as aduce martori vreo 5 ani...
Ca sa nu se ajunga aici, se va ajunge la demonstrarea unui fapt pozitiv contrar si, in masura in care se reuseste, cele aratate de mine in cerere se dovedesc false.
Astfel, urmeaza a se dovedi ca eu te cunosc pe tine. Daca sarcina probei ar fi a mea, eu as spune instantei frumusel ca am cautat dovezi in sensul asta si ca ele nu exista, prin urmare eu am dreptate si nu te cunosc.
Or, nu prea ti-ar conveni, asa incat tu devii interesat sa dovedesti ca ma cunosti.

Genul asta de rasurnari de sarcina a probei exista in mai toate sistemele juridice, la fel si probatio diabolica. Pare nedrept, cdar daca ii cauti logica rasturnarii sarcinii, iti vine sa spui multumesc...
Altfel, nu vad vreo varianta.