am sanse la incredintare?

Solutia ar fi sa va ganditi care ar fi programul si perioada de timp cat sa stati cu copilul.
Ar mai trebui sa va cautati un avocat care sa va lamureasca exact si in concret, in functie de situatia existenta in familia dvs care ar putea fi solutia instantei.
Varsta minorului conteaza mult.

avocat Claudiu Lascoschi

Eu nu cred ca sau epuizat toate resursele. Spuneti ca a-ti trecut cu vederea anumite lucruri. De dragul copilului si faptul ca iubiti sotia. Merita sa mai incercati. Instanta,daca veti ajunge acolo,va incerca inpacarea,prin acordarea unui termen de gratie... Viata este frumoasa,dar in acelas timp si scurta. Merita traita la maxim.

Indiferent de deznodamantul juridic al acestei situatii,viata dvs.nu a inceput de aici si nu se va sfarsi aici.Aveti grija cu aceasi responsabilitate de copilul dvs.,indiferent de situatie.V-am mai scris:nu se stie,puteti chiar sa castigati custodia.Modul cum veti proceda,hotararile pe le veti lua ,indiferent de situatie,nu pot fi decat in interesul minorului.Si inca ceva,dupa o perioada de timp,puteti cere, tot pe cale judecatoreasca ,reincredintarea minorului care de altfel nu a fost inca incredintat nimanui.Organizati-va procesul,alegeti un aparator priceput si mergeti inainte

Va multumesc pentru sprijinul moral acordat si pentru incurajari.Sa o luam metodic:copilul are 3,6 ani,si in tot acest timp nu am fost departe de el decat maxim 8 nopti.El este atasat de amandoi parinti iar in ultimul timp repeta obsesiv "sunt copilul tau si al lui tati" sau al tau si al lui mami.Mama lui si- gasit un "prieten" si din acesta cauza au fost zile in care a plecat la servici iar de acolo la el,eu ramanand acasa cu copilul cate 3-4 zile.
Despre moralitatea mea si conduita nu va pot spune eu dar va dau un fapt:rudele sotiei sunt alaturi de mine 100% in cadrul viitorului proces de custodie(ei chiar fiind principalul suport moral alaturi de dragostea si faptul ca sunt convins ca ii va fi mai bine copilului alaturi de mine si de noi,implicit.Sotia mea a reusit prin comportamentul irational din ultimul timp sa isi indeparteze toate rudele apropiate).Eu nu spun ca sunt tatal ideal sau ca nu pot gresi dar la ora asta parerea celor care ne cunosc este ca ii va fi mai bine alaturi de mine.
Mai exista si alte motive care ma fac sa cred acest lucru dar nu a-si vrea sa le mai expun .

"Am o intrebare pentru dvs la care trebuie sa raspundeti macar in forul dvs.intim:ati crescut cu amandoi parintii ?"
Nu ,nu am crescut cu amandoi parintii fiind orfan de tata de la 12 ani,mamam nerecasatorinu-se niciodata ,deci stiu ce inseamna sa nu beneficiezi de sprijinul unui tata.

"Copilul dvs.mai are nevoie de tatal sau, chiar daca relatiile acestuia cu mama sa naturala au fost deteriorate"
Dar in momentul in care intre noi vor fi cateva sute de km ........iar relatia cu mine se va rezuma de 1 luna pe an.....


"Ar mai trebui sa va cautati un avocat care sa va lamureasca exact si in concret, in functie de situatia existenta in familia dvs care ar putea fi solutia instantei."
Exact asta caut in aceste zile

Va multumesc

parerea este (repet) ca o sa va izbiti de practica instantelor care in mod obisnuit acorda mamei custodia minorului mai ales cand acesta are o varsta atat de frageda si nu poate sa fie ascultat. Chiar daca in mod rational considerati atat dvs cat si multe alte persoane ca ar trebui sa obtineti custodia in practica nu este chiar asa. Recomandat este sa gasiti un specialist in dreptul familiei si astfel de probleme, preferabil cu o experienta notabila.
Mult succes!