Brom a scris:
Nu cumva faptul ca paratul trimite intampinare la dosar este o dovada irefragrabila ca are cunostinta despre acest proces, ceea ce face inutila procedura de citare? Sunt sigur ca raspunsul dumneavoastra este afirmativ. Care este finalitatea procedurii de citare? Respectarea dreptului la aparare a paratului, asa e? Si daca paratul a depus intampinare la dosar, cum ii este lezat dreptul la aparare? :D
Ok, imi place ca ai simtul umorului... Sa inteleg ca, desi erai sigur ca noi toti raspundeam afirmativ, tu nu sustineai acelasi lucru cum presupuneai ca o sa credem noi? :)) Esti foarte tare... neclar!
Adica tu esti convins ca toata lumea, dintr-o hartie aparuta la dosar, ar trage o concluzie pe care tu nu o tragi si nu o sustii?
Ca sa nu spun ca nu stiu de unde exact sa tragi concluzia ca acea hartie nu e trimisa de oricine altcineva decat paratul... chiar de clientul tau... deci siguranta ca vine de la parat nu exista... si atunci nu ii e lezat dreptul la aparare?
Nu cred ca inchide judele ochii si vede cine a semnat intampinarea trimisa in dosar, nu?
Partile, chiar prezente personal, sunt legitimate de instante, dovada ca juzii nu sunt mafalde... Tocmai ca sa se asigure ca nu e lezat vreun drept... :D
NU vad de ce ar fi evident ca pana la prim termen nu se facuse procedura de citare, caci de regula ea e indeplinita...
Legea e perfectibila, ea e insa foarte buna asa din punctul asta de vedere...
Ce se intampla daca semnatura de pe intampinare e a vecinului Costica, intr-o imitatie exemplara? Hotararea, cu toata intampinarea si toata procedura perfectionata asa cum doresc unii, ar fi desfiintata oricum.
Asa cum le-au trecut prin cap chiar unor avocati sa citeze oameni la alte domicilii decat ale lor, asa pot si altii sa se sfatuiasca si sa trimita la dosar "intampinari" semnate de altii.
Cred ca legea e buna asa, ar fi mai buna poate numai daca s-ar aplica in toate cazurile, chiar si la judecatoria sector 2. A! Aia cu bunul simt, tot la 2 am auzit-o. ;)