Buna ziua. care sunt sansele sa obtin custodia totala a baiatului de 2 ani, rezultat in urma casatoriei? situatia mea este asa: sotul a fost operat pe creier, a avut tulburari de comportament, actele medicale dovedesc leziuni pe creier, nu a fost diagnosticat cu vreo tulburare de comportament, este doar suspectata. el a dat dovada de instabilitate emotionala in fata avocatului, a martorilor (familie), si foarte putin in prezenta altor persoane. s-a ascuns f bine. a avut tentative de suicid in prezenta mea,in prezenta unor medici din spital ( a trecut repede si nu s-a ingrijorat nimeni foarte mult) dar neraportate la salvare sau politie, precum si numeroase amenintari la adresa mea ca ma da afara (cat locuiam impreuna inca). el nu se va mai recupera mental, cel putin din ce reiese din rmn, sansele sunt minime. nu am incredere ca el sa fie lasat singur cu copilul, poate cadea pe strada oricand, iar eu nu pot sa cred nimica din ce spune. a fost gripat si nu a spus nimica, iar ulterior a ajuns la urgenta, copilul a racit crunt de la el, si el continua sa vrea sa il vada, ca si cum ar fi un obiect, fara sa il intereseze ca baiatul l-a vazut in criza de nervi, ca sufera si plange noaptea, ca are nevoie de stabilitate si echilibru. el nu vrea sa renunte la custodie, vrea sa il vada mereu. cum pot demostra ca nu este sigur pentru copil sa fie lasat singur cu el (nici parintii lui nu sunt foarte responsabili, nici nu stiu ce tratament ia sotul, desi locuieste cu ei)? cum pot sa demonstrez ca el nu este de incredere cand vine vorba de decizii personale (de ex: sa nu iesi din casa cand ai gripa, sa iei medicatia recomandata de doctor cand aceasta este esentiala pentru viata ta), daramite sa ia decizii pentur un copil? cum as putea eu sa impart custodia cu un om iresponsabil care e f bolnav si care sustine sus si tare ca el e sanatos, desi nu este deloc si nu se poate baza nimeni pe el ca ar putea avea grija de el, cu atat mai putin de un copil care nici macar nu isi poate spune numele si cati ani are? va multumesc
Stimata doamna, inteleg perfect ce doriti, sunt in aceeasi situatie. Daca nu va intereseaza in mod deosebit iesirea peste granita cu copilul, autoritatea parinteasca comuna este similara incredintarii din vechiul cod civil.
Cititi cu atentie legea 272/2004 cu completarile din legea 257/2013 si veti vedea ca la capitolul autoritatea parinteasca, dupa aliniatul cu decizia comuna a parintilor in situatiile specificate si de dvs., apare un aliniat care stipuleaza ca daca un parinte nu poate din variate motive sa-si exprime dorinta, parintele la care domiciliaza minorul ia decizia.
Repet, dvs. trebuie sa adunati dovezi ca luarea copilului fara prezenta dvs. este pericol pentru copil, la programul de vizita trebuie sa insistati.
gi-jane2 a scris:
ceea ce consider ca e gresit, nu pot incheia o tranzactie in acest sens, nu e in spiritul legii. Notarul nu va autentifica un astfel de acord/ tranzactie/ contract sau cum vreti sa ii ziceti, nici instanta nu va da o hot de expedient pe un asemenea acord, iar daca il faceti intre dvs ca parinti acasa, nu are nicio valoare.
Numai instanta poate hotari daca motivele sunt destul de intemeiate pt a hotari ca numai un parinte sa exercite autoritatea parinteasca, deci va trebui sa va adresati cu cerere judecatoriei.
Eu am intrebat de Acordul de mediere.
Unii avocati si mediatori au spus ca se poate. Dvs. spuneti ca nu.
Da, eu asa spun ca nu, dar eu sunt un utilizator obisnuit :). Nu va opreste nimeni sa mergeti la avocatii sau/si mediatorii care au zis ca se poate. Cand reusiti sa aveti o hotarare de expedient pe acest acord sau il autentificati, scrieti aici ca a fost posibil.
Si eu spun ca nu e legal. Sunt insa avocati, mediatori si chiar judecatori care spun ca se poate. Aveti si sansa sa nimeriti un astfel de judecator.
Actul acela insa va sta in picioare pana la momentul razgandirii parintelui care a renuntat la exercitarea autoritatii parintesti, caci sunt sanse putine ca, intr-o noua actiune de stabilire a autoritatii, actul acela sa reziste. Si atunci, care sa fie scopul cheltuirii timpului, nervilor si banilor cu avocat, mediator si notar?
Il faceti intre voi, pe genunchi, cat tine, tine.
Doamna, ca sa revin ontopic, am avut coleg de scoala epileptic si nu l-a exclusi nimeni pe motiv ca nu poate avea grija de el nici de la cursuri, nici din excursii. Si a facut criza si in clasa si in excursie... nu e placut, dar nu i-a luat nimeni drepturi civile pe motiv ca e bolnav. Doar atat nu ajunge; cum poate rani copilul, nu ajunge. Cu l-a pus in pericol etc., e altceva.
Am avut si colega fara probleme esentiale si-a facut un atac de panica odata de s-a speriat si profesorul si directorul si noi toti. Din senin.
Toti avem crizele noastre, cum influienteaza ele pe copil si nu cum ne inchipuim noi ca il pot influienta, asta conteaza.
Ba va doriti sa fie copilul in siguranta si stabilitate, ba mentionati in primul rand nevoia DV. de a decide fara semnatura lui.
Siguranta deplina nu exista, nu aveti un bol de sticla unde sa cresteti asa un copil. Toata lumea isi doreste, dar nu e realist.
Stabilitatea emotionala i-o ofera si existenta tatalui in viata lui. Altfel, copiii din ziua de azi, saracii, nu mai au mare stabilitate cand pana la 1-2 ani stau cu mama, apoi cu bunica sau bona, apoi la gradinita si scoala unde educatorii se schimba la 1-3 ani, li se adauga profesori de optionale... nu-l puteti feri de tot si de toate.
Iar pana una-alta, nu vad pericolul efectiv, mi-l puteti arata? O instanta ar putea intelege din cele de mai sus ca incercati sa protejati copilul de un lucru care i-ar face bine.