Buna seara! Va rog sa ma ajutati cu un sfat in rezolvarea urmatoarei probleme:
- detin un apartament proprietate personala achizitionat prin contract de vanzare cumparare din anul 1996.
- sunt unic proprietar.
- vanzarea s-a facut in rate care s-a incheiat in iulie 2001.
- in decembrie 1999 ma casatoresc
- in 2005 divortez, iar in hotararea de divort nu este exista nici o referire de partaj bunuri respectiv imobil.
- divortul este fara copii.
- in 2013 doresc sa vand apartamentul.
Acum partea mai dificila
- notarul spune ca nu pot vinde imobilul pana cand nu obtin o declaratie legalizata de la fostul sot precum ca nu a contribuit cu nimic si nu are nici o pretentie asupra imobilului.
- motivul invocat este acela ca in perioada decembrie 1999 - iulie 2001 plata ratelor s-a efectuat in timp ce eram casatorita si de aici ar rezulta anumite drepturi materiale sau banesti (creante) pentru sot.
Situatia este complicata: fostul sot refuza sa faca declaratia, blocandu-mi astfel posibilitatea de a vinde imobilul.
Cum pot rezolva legal aceasta situatie cat mai rapid cu putinta si precizez ca
sentinta de divort emisa in 2005 nu stipuleaza nimic asupra vreunor drepturi sau partaj legat de imobil in momentul in care s-a desfacut casatoria.
Unde ai gasit notarul ala? In actul de proprietate al imobilului figurati doar dvs ca unic proprietar si nici nu exista vreo hotarare judecatoreasca din care sa reiasa ca datorati ceva ex-sotului.....Pai atunci cum de a facut notarul o astfel de interpretare? Puteti vine linistita imobilul, fara sa aveti nevoie de vreo autorizare sau semnatura din partea fostului sot....Acesta, daca ar invoca oarece pretentii cu privire la o cota-parte din imobil, trebuie sa va dea in judecata si, in opinia mea nu ar avea castig de cauza, dar asta este o alta discutie. success!
Plătind rate în timpul căsătoriei şi-a asigut nişte bani de puşculiţă. Au mai păţit-o şi alţii şi s-au trezit că trebuie să deschidă partaj după mai bine de 20 de ani tot pentru asemenea rate. Iar partea adversă, fostul soţ a cerut în instanţă valoarea actualizată a ratelor şi reconsiderarea pensiei alimentare plătite copiilor drept contribuţie proprie şi după desfacerea căsătoriei. Ca să înţelegeţi mai bine: perioada căsătoriei este 1981-1986, contract încheiat pe 20 de ani cu un avans considerabil în 1980, rate plătite doar de soţie, contract terminat cu depuneri substanţiale anticipate plus taxe importante în 1991, îmbunătăţiri majore aduse locuinţei..etc., şi te trezeşti că şi-a asigurat bani de băutură. Au fost necesari mai bine de 3 ani de procese ajunse de 2 ori la o Curte de Apel, solicitarea în instanţă pentru a se admite că apartamentul preferi să-l consideri bun comun ca să poţi să ai bani de despăgubiri.
Angajaţi-vă un avocat şi porniţi la o luptă a nevilor întinşi la maxim! Succes!
Asa cum am scris intr-un post anterior, am rezolvat pe cale amiabila, adica m-am dus, l-am cautat pe fostul sot si intr-un final am obtinut de la el declaratia ca nu are pretentii. Mi-as dori ca aceasta discutie sa fie un ajutor pentru viitoarele victime ale abuzurilor si intimidarilor. Am fost mai norocoasa sa zicem, desi repet am cam cersit insistent acea declaratie.
Dreptul de creanta este un drept relativ si opozabil fata de persoana cu care ai raporturi juridice.
Notarul nu este judecator si in acest caz isi depaseste atributiile.
Apartament sau bani totuna.
E vorba de patrimoniu.
Poate fi si altceva in afara de apartament - alti bani in afara platii apartamentului sau alte bunuri.
In ipoteza (nefiresca) ca ati dori sa vindeti aspiratorul sau frigiderul prin notar, tratamentul probabil ar fi acelasi (frica notarului sa nu va platiti ipotetice datorii - doar fata de sot?.. de nu nu si fata de eventuali prieteni care v-au imprumutat sa va platiti ratele), crearea unei garantii prin neexercitarea cu rea credinta a unei functiuni asimilata functiei publice.
Creanta e ipotetica. Notarul s-a sesizat din oficiu.