@polloctav, suma trebuia solicitata la semnare contract de pregatire mediere, nu la eliberare PV de informare. Daca mediatorul, cu acordul partii a facut diligentele de invitare la discutie prin scrisore cu confirmare de primire, putem spune ca suma solicitata este corecta, daca a emis chitanta, dar tebuia semnat un contract de pregatire mediere.
@aneta: prezentarea la mediator, insotita de avocat este benefica pentru dvs. cat si pentru...mediator.
Medierea propriu zisa, nu poate incepe fara demnarea Contractului de mediere. Dupa semnare contract se trece la discutii individuale cu partile, insotite sau nu de avocat si in final la sedinta comuna.
Aleluia, d-le Ciobanu! Asa ma gandeam si eu, ca “sedinta de informare prealabila [...] este asemantoare cu o sedinta la un psiholog terapeut”, mai ales ca medierea este o negociere bazata pe o abordare psihologica si nu legala a problemelor celor doua parti.
Si eu credeam ca mediatorii fac o astfel de informare despre avantajele medierii, insa am intalnit doar informari succinte si in acord cu declaratia de mediere pe care o gasesti peste tot pe net in modele standard. “Felicitari ca ati ales medierea”... or la acest moment unii au ales si altii nu, nu strangi omul cu usa. Nu? Mai ales ca esti neutru, ca un jude, mai degraba le lasi deschisa posibilitatea.
De regula, informarea pe rand are un efect mai bun pentru mine, ca avocat; in realitate, la prima intalnire cu reclamantul, mediatorii n-au informat nimic, ci doar au semnat acorduri de premediere sau chiar de mediere, de chemare la mediere etc. Pe majoritatea nu i-a interesat daca omul de a venit la ei e interesat de medierea in sine sau nu, daca n-o fi oare ii pot rasturna conceptia?
Declaratia de mediere unii le-o citesc clientilor; e un standard slab, e generic, nimic de ajutor.
Exemplu de informare despre mediere, acord, tranzactie, impacare; spre deosebire de obligatia legala, eu imi informez proprii clienti despre ce inseamna mediere inainte de a merge la sedinte de informare la un mediator si o faceam si anterior obligatiei la informare; nu fac informarea obligatorie conform legii, pentru ca eu consider ca sunt parte implicata si nu e corect. Totusi, sunt obligata conform legii sa arat clientului toate variantele de stingere a litigiului pe care le cunosc in cazul lui, cu plusuri si minusuri.
Va dau exemplu: doamna draguta, proces de divort cu minor, in concediu de crestere, inselata de sot, domn cu salariu dragut care si-a intretinut fetele pana a uitat ca le are acasa.
Am discutat despre dosar; despre timp; despre copil; despre interesul superior bla-bla, multe si marunte chestiuni legale.
Cand se epuizeaza partea legala, trec la partea psihologica. Un divort e stresant, e urat, consuma energii. O invit sa fumeze, schimb pozitia scaunelor, ma asez langa ea (toti mediatorii au stat dupa birou, toti).
Doamna nu are o comunicare cu partea adversa in cazul de fata, asa incat ii propun sa incercam sa incheiem prin acord dosarul, pentru ca:
- ii poate arunca ceva verzi si uscate in fata, lucru care nu se va intampla in instanta;
- il mai poate vedea pe domnul care deja se mutase la amanta, iar aceasta vedere ar putea-o ajuta pe doamna sa-si incheie capitolul din viata ei, toti avem nevoie de incheieri;
- in timpul asta se vor mai fi consumat energii, vor mai fi obosit si se vor mai fi linistit;
- linistirea poate duce la un acord; sa incepi o relatie post-divort cu un acord e la fel de important sau chiar mai important ca a incepe o casatorie in acord (pentru copil), in cazul lor, copilul fiind foarte mic;
- e un precedent in relatia lor, pe viitor vor tinde la a se intelege, caci relatiile au o derulare in cerc;
- pensia in natura pe care o achita domnul azi poate fi un bun punct de plecare in comunicare si, cum ea o voia in bani, era mai usor de obtinut asta prin negociere;
- se poate ajunge la un program de vizita care sa nu fie batut pe hartie, avand in vedere ca minora petrecea timp si la bunica sa, in alta localitate deci o intelegere putea sa duca la o colaborare privind ce weekenduri sa le petreaca unde; doamna deja ii permitea domnului sa ia minora la domiciliul sau ori al bunicilor paterni, in parc etc. Era o buna colaborare a intelegerii nevoii de doi parinti, de aceea i-am propus un program deschis; rareori se intampla asta si in genere programul e destul de strict pentru a putea fi executat.
In general, informarea despre mediere/acord/tranzactie o fac intreband partea, ea fiind cea care cunoaste partea adversa psihologic mult peste cat am eu habar de ea; in timpul informarii pot astfel stabili si o strategie.
In momentul in care doamna a plecat din biroul meu, nu a hotarat nimic privitor la vreun acord, rareori permit decizii pe moment in situatii emotionale; a mai durat o saptamana. In momentul in care partea adversa a fost de acord sa ne vedem pentru o intelegere, clienta mea a avut un sentiment de victorie. E important.
In cazul de fata primul termen pentru negociere a fost dupa mult timp de la discutie, cam la 3 saptamani si jumatate de la convocarea partii adverse; a creat un fel de expectativa si obligatie pentru ambele parti care a ajutat. Termenele din legea mediatorilor... discutabile. Partea adversa era la munte; apoi nu mai era avocatul sau... apoi s-a suparat doamna mea ca domnul sta in concediu cu amanta in loc sa termine ce are de rezolvat, deci nu se mai impaca; apoi am cautat cum sa-i stricam concediul domnului cu cateva telefoane ca sa se simta doamna mea razbunata si sa reluam negocierile... apoi scuza-te partii adverse...
Eu nu am facut cursuri de mediere, ci cursuri despre ea, atat; cred ca e buna, asa cum cred ca orice modalitate de a evita un conflict sau de a-l aplana cat mai repede e mai buna ca un razboi. Sigur, daca ai 2 ani altfel stau lucrurile.
In lipsa unei abordari psihologice, mediatorul nu-si are rostul; partile deja pot merge la notar, instanta sau avocat. La mediator mergi sa gasesti altceva ce niciunul nu iti da: o abordare total noua, mai atenta la nevoile tale, mai pliata pe ce doresti. In practica insa nu am intalnit asa ceva. Manipularea pe care o face mediatorul trebuie sa fie subtila si sa ajute partile sa decida singure.
Multumesc adriantot, foarte de ajutor.
Aneta, costurile si timpul conteaza, mai ales la partaj; totusi, in consturile alea, ati discutat concret sau generic, asa: e mai ieftin. Ieftin-ieftin, dar cu cat? Ati calculat? In rest, avocatul a fost complet neinspirat si v-a taiat posibilitatea medierii, eu l-as schimba.
Nu iei partea adversa pe nepregatite, poti s-o inviti la o cafea sau la un birou sa vedeti daca acceptati medierea, acolo sa faceti prima oferta, sa auziti contraoferta. Prima data nu conteaza ce solicita fiecare parte, mereu pare de neimpacat oferta cu contraoferta; conteaza numai si numai daca partile ar dori sa ajunga la un compromis.
100 de lei nu e mult, am avut onorariu de 300 de lei pentru o recomandata; am avut si mai putin de 100 de lei.
Daca as fi vrut sa ma inteleg si ma intreba cineva asa brutal si eu ma inchistam la fel... reactia depinde si de stimul.
In concluzie, tuturor clientilor le spun de mediere; le spun avantaje, dezavantaje si ei vad ca eu chiar cred in ea. Majoritatea sunt dispusi sa o incerce la modul serios, singurele indoieli pe care le au sunt legate de partea adversa; ca sa vezi ca nu negociaza, ca nu se poate discuta cu el/ea, ca... ca...
Au fost cazuri cand ne-am intalnit cu partea adversa sa vedem daca o pot convinge ca medierea e bau-bau: nu stii sigur ce e, dar ti-e teama de ea. :P
Daca partea adversa ar fi consiliata cu rabdare despre mediere, complet, concret, alta ar fi situatia medierilor. Mult mai multe persoane ar apela la mediere si mult mai multi ar ajunge la o intelegere.
Ca sa vezi cum te-ar putea ajuta medierea, nu e de ajuns sa ti se spuna ce stii si tu cand pleci de acasa, ca e rapida, mai ieftina si alte bla-bla-uri generice. Asta nu ajuta pe nimeni si nu aduce oameni la mediere, ba dimpotriva, ii face sa creada ca e o formalitate menita sa le scoata bani suplimentari din buzunar in caz de esec.
N-am vazut si nici auzit sa li se mentioneze oamenilor ca banii cheltuiti pe mediator sunt mai putin, in genere, insa daca esueaza medierea, ele sunt o cheltuiala in plus fata de taxa de timbru si avocat si tot; si e mai scurta medierea, dar numai daca se termina cu un acord, altfel iti prelungeste dosarul sau iti intinde nervii inca inainte de a incepe lupta in instanta!!
Sunt plusuri si minusuri si partile le cunosc chiar daca nu le spun eu sau mediatorul; sa nu le spunem pe nume nu face decat ca omul acela sa se fereasca de mediere, doar pe baza lipsei de incredere in mine sau in mediator. Or stim ca prima conditie la mediere e increderea partilor.
Stiati că există încă persoane care nu au aflat despre mediere? Una dintre clientele mele nu auzise încă despre mediere, desi trăieste în mediul urban, are acces la toate mijloacele de informare si este o persoană cu pregătire superioară.A aflat de la registratură, atunci când a vrut să depună cererea de divort. Nu a dorit angajarea unui avocat .După ce i-am povestit despre mediere si ce presupune , cu ce o poate ajuta în cazul prezentat, a fost foarte încântată, si a acceptat cu convingere că este calea cea mai potrivita.Am simtit că , după ce i-am vorbit despre confidentialitate, si-a deschis si mai mult sufletul, si am ascultat-o cât a dorit ea, si mi-a povestit tot ceea ce, mi-a mărturisit ca nu ar fi putut spune numănui. Dacă mediatorul reusete să convingă partea solicitantă, este primul pas. Depinde si de celălalt, de partea adversă, pentru că, dacă nici cealaltă parte nu a auzit despre mediere, mediatorul va trebui să facă aceeasi muncă si cu aceasta.
Avocatul are rolul său în promovarea medierii. Avantaje există si pentru avocati dacă îti aduc clientii la mediator. Nu toti au însă această deschidere, considerând mediatorul un concurent, când , de fapt, cei doi profesionisti pot colabora si contribui împreună la bunul mers al rezolvării conflictelor.
Sigur, discutiile pe această temă pot fi inepuizabile. Eu evit să fac aici pledoarii pro mediere, o fac în altă parte, pentru că mediatorii au această obligativitate, de a promova această procedură.Cumva, există mai multi actori cărora le-ar reveni această obligativitate, dar încă există reticentă la nou ( am amintit despre art. 6 din Lege si despre art. din c pr. civ) . După numărul dosarelor aflate încă pe rolul instantelor, este limpede că acele prevederi nu sunt respectate.
Vă ofer un link , pe care, dacă veti avea timp si curiozitate să-l accesati, veti vedea declaratia ministrului justititiei cu referire la mediere. Acesta spune că , pentru ca scopul implementării medierii în România este degevarea instantelor:
,,Degrevarea instantelor se face construind increderea in mecanismele alternative ale justitiei ? Medierea si arbitrajul,, afirmă acesta
[ link extern ] /
avocatnet.ro explicăm legislația
Liliana Gradinaru, Avocat
Ceausescu Liliana - Birou de Mediator, Mediator
ContSters299584