Reiau, cu boldările de rigoare:
Jocandi Causa a scris:
Parerea mea este ca avem creanta certa doar intr-un titlu executoriu. In toate celelalte inscrisuri avem creante ce trebuie dovedite. Tocmai de aceea NCPC defineste in acel sens creanta certa.
In toate celelalte cazuri avem, cel mult, o prezumtie ca avem o creanta fata de debitor. Ca sa devina certa, Instanta trebuie sa analizeze actul juridic, instrumentum , care contine referirea la creanta. Odata analizat, pronunta hotatarea ce confera caracterul cert al creantei in momentul in care devinte titlu executoriu.
Deci, ori nu înţelegeţi, ori nu ne înţelegem.
Eu făceam trimitere la art.1013 tocmai pentru a sublinia că există creanţă certă fără a exista titlu executoriu. Un contract prin care debitorul s-a obligat să achite, la un moment anume, suma de bani X cu titlu de contravaloare a prestaţiei creditorului, conţine în el suficiente elemente pentru a da caracter cert creanţei, fără însă a fi titlu executoriu. Pentru a obţine titlul executoriu, mă adresez instanţei prin procedura ordonanţei de plată tocmai pentru că am o creanţă certă (şi, bineînţeles, lichidă şi exigibilă).
So, revin: părerea mea este aceea că există creanţa certă fără ca actul constatator al creanţei să fie titlu executoriu, spre deosebire de părerea domniei voastre, pe care am citat-o şi pe care o recitez, potrivit căreia
avem creanţă certă doar într-un titlu executoriu.
Înţelegeţi relevanţa trimiterii? Dacă nu, mă las păgubaş.