Are revocarea pauliana a unui act de v-c efecte executorii sau doar constata inopozabilitatea?
Va rog sa raportati raspunsul la urmatorul caz concret:
Debitorul isi instraineaza imobilul (singurul bun urmaribil in afara pensiei) cu cateva zile inainte de incuviintarea executarii silite in instanta. Creditorul deschide actiune pauliana si o castiga in parte, in sensul ca se revoca actul de v-c si se constata inopozabilitatea sa in limita creantei, dar i se respinge modificarea cartii funciare.
In dosarul de executare impotriva debitorului, OCPI respinge cererile de notare a somatiei imobiliare, pe motiv ca imobilul are alti proprietari, cu act autentic. Creditorul deschide apoi dosar de executare impotriva tertilor dobanditori, dar instanta ii respinge executarea silita a creantei debitorului impotriva terilor dobanditori, pe motiv ca nu sunt una si aceeasi persoana (debitorul cu tertii dobanditori) si debitul este al primeia. In aceasta situatie, poate fi executat silit imobilul? Ce putere are sentinta de revocare a actului de v-c, daca procedura de executare nu poate fi pusa in aplicare? Sau poate fi pusa?
prin urmare daca tertul dobanditor nu plateste imobilul poate fi executat de catre creditor...si asta in baza titlului pe care creditorul il are.. fara vreo alta actiune
instanta investita cu actiunea revocatorie nu are nicio treaba cu modalitatile de executare pe care le are creditorul si, deci nu se poate substitui
dreptul de care vb dvs se regaseste in titlul creditorului si justifica interesul in promovarea actiunii, interes ca si conditie
altfel executorul poate sa execute ca doar obtine incuviintare, cerere la care depune titlul si inopozabilitatea
exemplificativ, instanta investitata cu revocatoria poate da o recomandare... sa zicem daca revocatoria ar avea ca obiect revocare partaj...si constatand inopozabilitatea partajului X cu ocazia rejudecarii partajului ( actiune oblica) sa tina cont de interesele creditorului
1. Instanța care judecă fondul are o foarte mare legătură cu executarea hotărârii pe care o va pronunța. Dacă nu ar fi așa, procesul ar fi unul teoretic și nu ar mai avea nici o finalitate practică, iar realizarea dreptului creditorului ar fi iluzorie (vezi jurisprudența CEDO).
2. Hotărârea judecătorească, se pune în executare ca titlu executoriu, strict prin ceea ce conține dispozitivul său. Executorul nu va interpreta ceea ce scrie judecătorul în considerente ci va pune în executare strict ceea ce se dispune prin dispozitiv.
3. Încheierea prin care se încuviințează executarea silită (în temeiul art. 665 C.pr.civ), reiterează dispozitivul hotărârii judecătorești care constituie titlul executoriu, executorul primind încuviințarea de a pune în executare „dspozițiile” acelei hotărâri și nicidecum ceea ce executorul interpretează ca fiind „recomandările” judecătorului.
4. O hotărâre judecătorească pronunțată de un complet „normal” nu va „emite” niciodată printr-o hotărâre judecătorească „recomandări”.