Sunt mama a 2 copii minori, si in urma divortului s-a hotarat o custodie comuna cu domiciliul stabil la mine, si drept de vizita pentru tatal lor 2 weekenduri pe luna (primul si al 3 lea) precum si cate 2 saptamani in vacantele de vara si iarna, si sarbatorile de Paste si Craciun alternand in anii pari la el, iar in anii impari la mine. De la pronuntare Tatal a respectat doar partial acest program si anume, aprox 1 an i-a luat in weekenduri dar nu si in vacante sau de sarbatori, iar din Sept 2013 nu i-a mai luat deloc pana in martie2014, cand a solicitat un weekend si datorita faptului ca au insistat copii (fiindu-le dor de el) am fost de acord. Le-a promis ca ii va lua mai des, inclusiv de acest Paste ca "e Pastele lui"asa cum s-a expromat, insa azi le-a spus copiilor la telefon ca nu ii mai poate lua si poate peste alte 2 sapt. Asa i-a tot mintit pana acum, si desi i-am acordat telefonul sa vb cu ei de cate ori am putut, totusi m-a amenintat si imi vb foarte urat. As fi avut toate motivele sa intrerup legatura lui cu copii...insa copii il iubesc, e tatal lor, si m-am gandit ca desi ii raneste nerespectandu-si promisiunile, nu am eu dreptul sa le tai aceasta mica legatura cu el. Totusi, custodia comuna pentru el inseamna doar dreptul de a lua copii ori de cate ori vrea, fara ca eu sa am un cuvant de spus, si desi in afara de pensia alimentara platita (poprire pe sal) cu altceva nu a contribuit la cresterea si educatia copiilor. Nu le-a cumparat niciodata un creion, un pantalon...sau nimic altceva. In aceste conditii si vazand ca cei mici sufera cand primesc raspunsuri de genul "nu pot sa va mai iau...poate peste 2 sapt" iar cand suna imi spune ca ii va lua cand va avea chef...ma intreb...este oare corect, moral si legal ca el prin aceasta hotarare sa aiba doar dreptul de a lua copii cand doreste (in limita programului agreat) cauzandu-le daune emotionale in restul timpului cand nu isi exercita acest drept? Ma intreb oare nu exista o lege ceva prin care sa pot demonstra ca nu a respectat nici ce a cerut si deci...custodia comuna este de fapt unica pentru ca in afara de pensia alimentara pe care o vireaza datorita popririi puse pe salariu...cu altceva nu a contribuit la aceasta custodie comuna? Pot cumva sa ii ingradesc sau sa ii revoc acest drept? Nu mi se pare ok ca o data sau de 2 ori pe an cand vrea el sa intre cu picioarele in vietile noastre si sa ne dea peste cap buna dispozitie, si sanatatea psihica pe care cu greu incerc sa o pastrez pentru cei mici.
Va rog mult sa imi spuneti daca pot face ceva...ori sa il oblig sa isi respecte cele stabilite....ori sa renunte la aceasta legatura pe care evident nu si-o doreste, si din cauza careia copii sufera aproape weekend de weekend.
Multumesc mult!
Multumesc mult. E o idee foarte buna, deja i-am trimis Sms si l-am rugat sa imi spuna daca va lua copii in weekendul 2-4 mai asa cu a promis copiilor, si mi-a raspuns "Din pacate sunt ocupat" Am inceput sa adun probe, pentru ca probabil la un moment dat vor folosi in intentia mea de cere custodie unica fara drept de vizita. Daca copii cand vor fi mari vor dori sa il intrebe de ce nu l-a interesat de soarta lor....va fi alegerea lor...insa asa nu e ok nici pentru ei...si nici pentru mine. Va multumesc din suflet si totusi sper sa existe dreptate si legea sa sprijine astfel de cazuri si stiu ca exista dreptate Divina....
Drept de vizită au chiar şi puşcăriaşii, deci nu vă faceţi speranţe. Pentru autoritatea părintească unică trebuie să adunaţi, în timp, probe, aşa cum s-a arătat mai înainte, privind dezinteresul total faţă de copii: invitaţiile la şedinţa cu părinţii, eventual motivând că dvs. nu puteţi merge că aveţi ceva foarte important de făcut exact atunci, sau să-l rugaţi să ajute copiii la anumite lecţii, teme de casă , care vă depăşesc, invitaţiile la medic, solicitaţi-l să vină să stea cu copiii că trebuie dvs. să mergeţi undeva unde nu-i puteţi lua cu dvs. şi nu vreţi să-i lăsaţi singuri etc., deci nu vă axaţi pe lipsa acestuia de la programul de vizită-asta nu interesează pe nimeni.
Asa cum v-a spus si Martonze, fara program de vizita nu se poate. Nu va concentrati pe ceva fara finalitate. Concentrati-va pe autoritate parinteasca exclusiva! Nu va rezumati la sma-uri! Trimiteti telegrame, scrisori recomandate, faceti procese verbale cu martori, de preferinta vecini. Implicati medicul de familie, invatatoarea, fosta educatoare etc. Chemati-l la scoala, la medic, la serbare, la activ extra scolare si toate aceste absente impreuna cu absentele de la progra de vizitare adunati-le si cereti aut par exclusiva. Apoi vedeti in timp si ce se va intampla cu progr de vizitare.. Cand le aveti pe toate pregatiti-va de proces cu probe si intrebari tinta ptr interogatoriu, evenimente punctuale, nu povesti, nu sentimente. Succes!
Dreptate in tara asta nu exista asa ca nu va mai amagiti! Dreptatea v-o faceti dvs cu propria minte, putere si consecventa. Instantele recita poezii si pentru ele copilul gica sau lili, cazul tatalui alcoolic sau al mamei drogate au toate aceiasi "dezlegare": interesul superior al copilului, program de vizitare cu luarea minorului in domiciliul tatalui betivan sau al mamei drogomane, ce conteaza, asa e interesul copilului! Nu are o relatie cu mama care l-a parasit de la 3 luni sau cu tatal care venea beat si injura, izbea, batea tot ce ii iesea in cale, nu-i o problema, sa-si faca de acum incolo, ca e folositor ca un copil sa aiba astfel de ratati/ratate drept modele in viata!
Concentrati-va pe dvs si pe copiii dvs. Atat. Nu pe autoritate unica, nu pe lipsa programului de vizita. Nici unul dintre aceste lucruri nu sunt probabil de obtinut dar va pot manca tot timpul si toata energia pe care le aveti.
Pana terminati de strans dovezi se fac copiii mari si aveti o hotarare care nu va mai ajuta la nimic, nici pe dvs, nici pe ei.
Nu va lansati intr-un razboi care manaca nervi, entuziasm, bani si timp (de ordinul anilor - 1 an pana la primul termen, inca unul pana la ultimul termen al procesului de fond, inca unul pana la comunicarea hotararii, inca unul pana la apel, apoi inca unul pana la comunicarea hotararii apelului si inca unul pana se judeca recursul si pana se termina procesul copiii dvs sunt majori) pentru un rezultat incert in instanta, dar foarte distructiv in viata emotionala a dvs ai a copiiilor dvs.
Singurele dovezi de care aveti nevoie sunt cele pentru a va apara de o eventuala acuzatie de rea-credinta (cum ca n-ati vrut sa lasati copiii sa-si vada tatal). Si astea doar cativa ani pana cand copiii vor putea vorbi pentru ei.
Daca nu veti strange dovezi si o sa va rezumati doar la a va apara, veti pierde si veti fi vesnic la cheremul lui! Decat o viata de chin, mai bine 2 ani!